Fost-am lele cât am fost. Cățeluș, că timpul trece. Acu-s dulău la stână. Pardon. Ai fost. Cândva. Acum ești la Stăpână, intervine cu un lătrat Cârlionțel, când o iau pe arătură și mă rup de realitate. Neastâmpăratul. Permiteți-mi să vi-l prezint, dacă tot s-a băgat în seamă. Cârlionțel e singurul neuron de mi-a rămas. Prieteni, la cataramă. Când nu-l prind în ea. Atunci limba i se unduiește în fel și fel de injurii. Cu toții ne strigăm dorințele, îi spun, cu mintea-mi creață și ochii aproape plini de lacrimi.
Iulia Biro
Grig, șezi. Hai aici. Șezi lângă mamița. Lasă pantalonul domnului, lasă. Eeei, drăcie, vezi ce ai făcut? M-ai obligat să te bat cu ziarul. Cine a fost băiat rău, cine? Șezi frumos aici. Ai urme roșii pe fund, dar uite ce bine îți vin chiloții ăștia tanga de piele, uhuu. Ne scuzați, așa face el când îi place tare de cineva, se repede la piciorul omului sau i se urcă în spate. Am crezut că e dresat mai bine, dar acum văd că încă nu e pregătit de clubul ăsta. Zi și tu ceva, Grig. Cum? Ți-am strâns prea tare zgarda?
Dorin Vasile
Când am trecut prin fața securității nici nu mă gândeam că amantul Gabrielei va ieși pe poartă. Mă știa dintr-o poză pesemne, că o luă la fugă de cum mă văzu. Cu salturi imposibile alergăm pe deasupra clădirilor, tragem zeci de gloanțe pe secundă prinși în matrice. Lumini verzi ne proiectează pe ziduri umbrele. Dau să pun mâna pe el, dar dintr-o Dacie neagră țâșnește o creață și-mi dă o geantă în cap. Prăvălit pe trotuar, apuc să văd prin luneta mașinii un câine de porțelan ce mișcă dezaprobator din cap.
