Nu era doar o cutie. Și nu era un simplu trup. La fel cum în timpanul meu nu mai era loc de consolări. Sau în suflet pentru alta. Odată cu blana ei încărunțită, îngropam și parte din copilăria mea. Adormise într-un decembrie, dar amintirea soarelui de-atunci îmi zgâria sadic memoria: ghemotocul creț și negru scos din sânul lui tataie. A trăit mult. Împlinea 20 de primăveri, dar într-o zi din acea iarnă, doi ochi prea triști m-au întrebat: Mami, de ce Linda mă ignoră? N-am răspuns. Am luat cutia fără să mă vadă.
Laura Stanciu
Este discriminare, a spus Moș Crăciun după ce Matei i-a recitat Cățeluș cu părul creț în holul unui mall. De ce nu ați pregătit copilul și cu niște poezii pro-rățuște? a întrebat el părinții vădit jenați. Cum nu? sări Matei bucuros să mai zică niște versuri. Știu multe cu lațe. Lățușcă-lățișoală, cine e cea mai flumoasă din țală? Tlece lața Dunălea și lățoiul după ea. Te-a fulat el din coteț și se julă că nu fulă, dal l-am plins cu tine-n gulă. Coboală-n jos, lățușcă. Gata. E bine, fiul Moșului.
Nelson Ciotoi
Plec eu de la discotecă, în toiul nopții, pe jos, peste deal. Întunericul bătea la ușa ochilor mei și refuza să se dea de-o parte, să văd și eu pe unde merg. În fine. Tiptil, cu poteca sub talpă, simt mișcare în urma mea. Părul și-a făcut datoria și s-a zburlit tot. Mișcare în spate, mișcare în lateral, părul de pe mână s-a unit cu cel de pe cap. Câinii ciobanilor, ascunși în spatele întunericului, s-au repezit neiertător. Aveam de ales: să le cânt Cățeluș cu părul creț sau să zic Tatăl nostru?
