Deja ajungeam la gaura cheii și a fost ceva firesc să mă uit la mama în baie. Ea mi-a spus că e frățiorul meu creț și eu i-am spus asta unui coleg. Câteva clase mai târziu, copiii mă strigau Crețule. Ba chiar au făcut un banc pe seama mea. Așa am ajuns să urăsc părul pubian. În seara aceea o doream atât de tare încât am îngenuncheat și i-am derulat ușor chiloții. M-am retras speriat când i-am văzut claia rebelă și creață. Noroc că ea a râs ușor și mi-a spus ferm în timp ce-mi trăgea capul spre ea: hai, că nu mușcă.
Andra Toropoc
Era stăpâna inelelor, avea pe toate degetele și făcea cu toate buzele. Pe iubitul ei l-a vrăjit într-o pauză de cafea, cu fumul rotunjit languros din gura rujată. A devenit dependent de ea după ce i-a cunoscut încolăcirile fierbinți în jurul lui și s-a lăsat dresat cu totul. O asculta și făcea tot ce ea-și dorea, chiar și-a coafat părul permanent pentru ca palmele ei să se joace necontenit printre inelușe. După un timp s-au despărțit, iar ea și-a luat un pudel pe care l-a botezat cu numele lui.
Monica Ciurea
ățeluș u ăru reț, ioi ă auma-mi vine oezia. Oezia? Păi credeam că numai la C îți strepezește limba, măi Ostele, îi zise Măriuța, după ce el îi făcuse apul mare, apoi o apucase de ur și o încântase c-o omoară în fundu urții. O comoară, înțelesese Măriuța, zăpăcită mai mult de ur decât de ap, și se lăsase dusă. Numai că Ostel era pus pe fapte. Nu tu ățeluș, nu tu ăru reț, în schimb ivi din antaloni o ditamai jivina. Măriuța opinti, puse laba, luă cu botul și-nghiți oul cu totul. Oleu, Mărie, trecuși în altă oezie.
