Rochia asta e perfectă. Îmi vine mănușă, cum s-ar zice. Ah. Să nu uit mănușile. Mă întreb care ar fi mai potrivite? Cele scurte cu strasuri sau cele lungi până la cot, cu năstureii cât bobul de cafea? Le iau pe astea lungi. Sunt mai de efect și dau bine cu rochia. Dresul negru. Neapărat cel cu dungă. Și voaleta cu pene. Pantofii? Pantofii. Dacă îi iau pe cei cu toc cui o să mi se pară slujba un chin nesfârșit. La cât dureazăăă. Mai bine, să vadă lumea că sufăr. Doar e prima dată când sunt văduvă.
Monica Bologa
Alarma mă aruncă din pat, iau copilul pe sus, îl spăl, îl îmbrac, ieșim din casă, îl las la grădiniță, fug la birou, stau opt ore cu ochii-n hârtii, iau copilul de la grădiniță, ajungem acasă, fac o ciorbă și niște șnițele, copilul desenează castele, mâncăm, spăl vasele, facem baie apoi ajung la momentul pe care-l aștept toată ziua: ce poveste vrei să-ți spună mami în seara asta? Cu un cățeluș, te looog. De trei ani inventez povești, le am în cap când lucrez, când fac sarmale, când bat cuie. Restul sunt detalii.
Ana Maria Dobre-Nir
Harper stă în fața televizorului, ochii fixând ecranul fără să vadă nimic cu adevărat. Știrile se rostogolesc, dar pentru ea sunt doar zgomot în fundal, pierzându-se în golul din mintea ei. Privirea îi alunecă spre o pană albă, așezată pe pervaz, un rest de vară care îi aduce un nod în piept. Totul pare neclar acum, în afară de un gând simplu, dar persistent, care îi pulsează în minte. A votat, și asta îi oferă o liniște tăcută, chiar dacă știe că, indiferent de rezultat, lumea va rămâne la fel.
