Și când o să fie casa gata o să ai camera ta, plină cu jucării. O să avem și curte? Da, tati, o curte cu iarbă și cireși, și un leagăn. Și o trambulină. Da, scumpo, o punem între cireși. Tati, putem să avem și un cățel. Sigur, unul creț, așa ca tine, să vă jucați în grădină. Și o să fi și tu acasă cu noi, să ne jucăm în grădină? Nu știu, cred că o să fiu tot aici în Anglia. Tati. Da, scumpo. Nu mai vreau casă cu grădină și cățel. Vreau să vin cu mami în Anglia. Ți-a intrat ceva în ochi? Trebuie să închid.
Ana-Maria Butuza
Sunt 12 ani de când diminețile lui se derulează la fel: își aprinde țigara, îl chemă cu un fluierat scurt, îl săltă la piept, îl vâră în geanta de la spate, încalecă bicicleta și pornesc spre parc. Pe drum îi povestește: vezi, Crețule, că așa îi spune deși nu e creț, e doar mic, dar așa a apucat să-i spună de la început, când l-a găsit lângă tomberon. A lăsat punga și a plecat cu ghemotocul maro. De atunci, au fost nedespărțiți până acum câteva zile, dar el continuă să-i vorbească, să nu-i fie frică de întuneric.
Cristian Nedelcu
Nu vorbea mult, era timidă. Prieteni nu avea, toți copiii o ocoleau, spunând că e înceată la minte. Nu se supăra, îl avea pe Crețu. Dulăul nu se dezlipea de ea. O însoțea când pleca spre școală, o aștepta până termina orele și venea cu ea acasă. În seara aceea rămăsese puțin în urmă, adulmecase ceva într-un tufiș. A sărit ca ars când a auzit-o țipând. Unul dintre cei doi zdrahoni beți criță o ținea, iar celălalt încerca să-i smulgă hainele. I-au găsit dimineață în șanț, cu beregatele sfârtecate.
