Mai de dragul lui, mai de gura prietenei ei (nu se simte acceptat și înțeles, dragă, calcă-ți și tu pe inimă), s-a lăsat târâtă pe stadion, într-o sâmbătă dimineață. Poate o să vrei și să alergi cu noi, a zis el, cu o privire de fanatic. E un sentiment de comuniune cu ceilalți, dă dependență. Pân-aici, a spus ea. Acceptare și toleranță bidirecționale, iubi, așa funcționează. L-a urmărit o vreme cum alerga, i-a și făcut cu mâna, apoi s-a întins pe băncuțe, la soare, cu cartea ei. Poate a și adormit. I-a plăcut.
Monica Bologa
Fac o tură, la a doua simt că mă sufoc. Vreau să mă opresc, dar observ trei bărbați arătoși pe marginea pistei. Îmi adun puterile, îmi controlez alergarea, pieptul înainte, îmi eliberez părul din elastic și mă las privită în toată splendoarea. Ajung în dreptul lor, le zâmbesc, apoi mă-mpiedic de șiret și cad împrăștiată pe culoarul doi. Mă adun de pe zgură fără să-i privesc. Când vreau să plec, unul îmi zice ironic: vezi că-ți curge sânge din nas. Ție-ți curgeau balele acum câteva minute. Mâine alerg în pădure.
Arthur Ianoși
când mă duc, întimpin aceeași problemă, nu mă lasă să intru. Motivul? Cică sunt prea mic, nu mă ajută nici fața ce-i drept. Cei de la poartă oricum zici că au fost făcuți la indigo, clone la clona lu' Dolly. Așa și azi. Întind buletinul, se uită la mine și-mi zice că e fals. Domne, eu sunt, doar că-s mic de statură. Mă copile, mă faci prost? Doamne ferește, doar ai ghinion când gândești. Practic mi-e imposibil să te subestimez. Ești dovada vie că respiratul e una dintre condiții. Am 35 de ani. A, ești pitic, zi domne așa.
