În liniștea nopții auzea acel vaiet al tribunelor din meciul când ratase penalty-ul decisiv. Pe terenul de acasă echipa lui pierduse cupa și totul a intrat în declin. Și-a băut necazul, a renunțat la casă, la iubită și la mândrie. Locuia-n vestiare, tolerat pentru victoriile de demult aduse clubului. Doar seara ieșea pe gazon, stătea la punctul cu var și privea în gol. A vrut să se spânzure, dar poarta care-i frânsese cariera s-a rupt sub greutatea lui. Și sub bara potrivnică a mai plâns o dată.
Yuka Brevi
Eram pe stadion. Cu greu mai găsisem câteva bilete. Strigam plini de emoție: Mai-căl, Mai-căl. Întârzia. Deh, vedetă. Mai stăteam jos, mai fumam trei țigări, apoi strigam iar. Mai-căl. Mă enervez și urlu: Dacă nu vine în cinci minute, plec. Se face liniște. Tot stadionul se întoarce către mine, într-un murmur îngrijorător. Și noi, noi, noi, se aude cu ecou. În fix cinci minute, ne îmbulzim toți spre ieșire, deși Michael se suise pe scena și o dădea în gât pe dirty Diana. Nimeni nu mai era interesat. Pa.
Sorin Rizeanu
Il mondo è come un'arena di gladiatori, in cui la vita lotta contro se stessa. Lucian în gradină, citește Seneca cu chipu-i muncit de îndoială. Lumea e un viciu care ți se furișează în suflet, se gândi. Lumea-stadion te face egoist, auto-indulgent. Și crud, că te bucuri de înfrângerea altor oameni. Ca și gladiatorilor, oamenilor li se pare că au un fel de libertate în acest fel de moarte. În umbră, iarba i se pârjoli sub picioare. Și mie îmi zic Cel Căzut, râse el, răsfirându-și aripile negre.
