Semințe / Pană-păniță

Semințe

Semințe amestecate
aruncate-n vânt
ființele cele ierboase se vor fi ivit printre buruieni și șerlai
când nici nu te mai așteptai
− doar răbdare tu să ai!

Și nici nu știi
că fi-vor mult mai multe decât cele
prevăzute.

Iar eu - nu uita! - nu sunt grădinarul acela dedat Simetriei.
Eu sunt grădinarul Surprizei
și-al Bucurie^i[i].

Pană-păniță

Vezi tu, anii au trecut, fetiță.
Mai știi cînd îmi aduceai din parc zi de zi cîte-o pană-păniță?

Nu căzute de la păsări
ci de la îngerii care trec nevăzuți și neauziți

peste Grădina Icoanei și peste Parcul Ioanid noaptea cînd
lumea doarme, visînd.

Pană-păniță,
nu găsește pe lume
decît o anume fetiță
care are o rochiță
pe care mama ei a cusut
două aripioare care imită
aripioarele de îngeraș
și-așa ne-am dus noi pe străduță
prin oraș.
Și-așa mergeam noi două de mînă
iar tu aveai o gentuță
cu pești.
Și întotdeauna luam cu noi o cărticică sau chiar un cărțoi
iar lumea întorcea privirile
după noi

fără să știe
nimic
despre îngerii de noapte care umblă nevăzuți prin apropiere
și lasă semne (nu chiar la vedere)
și despre pană-păniță
pe care tu, zi de zi, mi-o aduceai mie,
dragă copil.
Timpul s-a mișcat înainte tiptil.

(în perioada 1 octombrie - 31 decembrie 2024, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)