Apa ieșea pe sub ușa lui și nimeni nu intra să vadă ce se întâmplă. Știe șeful, ziceau subordonații. Firul de apă se prefăcu în puhoaie care se revărsau prin ferestrele palatului. Oamenii în cizme își vedeau liniștiți de treabă. Apa a crescut până la nivelul care egala pe cel al lacului de după barajul ce alimenta capitala. Producția de bărci și vâsle refăcu economia țării. La parada de Ziua Victoriei trupele înotau aliniate perfect dând onorul către Pontonul oficial, de unde Șeful cel Mare își etala mândru solzii.
Florentina Ghițescu
Prima dată părea o glumă, o mică baltă în care sari cu amândouă picioarele, să-ți amintești de copilărie. Când a ajuns până la glezne, a construit un drum înălțat. Când a ajuns până la brâu și-a spus cǎ se poate trăi și așa, te înveți cu apă în pantofi, ba chiar îi arunci pe undeva, înaintezi mai greu, dar îți vezi de drum mai departe. Când i-a cuprins pieptul, nu a mai putut merge și s-a concentrat doar pe respirație. Viața nu a dat înapoi, așa cǎ s-a pregătit să o înfrunte cu credință.
Ramona Ungureanu
Când a-nșelat-o prima dată, a plâns trei zile, alunecau bărci cu bucurii, zâmbete și țineri de mână, s-au înecat în lacrimi multe așteptări ce nu știau să înoate. Apoi s-a obișnuit. Îl întreba de unde vine așa târziu și frumos mirositor iar el ii povestea încet, inventând din mers, cum a trecut două văi și trei câmpuri de maci, ca să-i aducă florile astea. Rupte din fața blocului. Inventa așa de curgător, ajunsese să-i placă, așa că adună povestirile mințite și le publică într-o carte pentru copii.
