În fiecare dimineață ziarul era livrat de un domn pe scuter. Fie ploaie, viscol sau caniculă, sunetul motorului îl trezea negreșit. Citea, rezolva integramele, apoi îl punea în baie, după calorifer, acolo unde zeci de alte ziare adunau praful. Credea că într-o zi le va reciti. Nu avea televizor, doar un radio care ba mergea, ba nu. Câteva cărți ocupau un raft. Telefonul era fix. Într-o joi scuterul nu îl mai trezi. Ziarul publica acum exclusiv online. Fără acces la internet, se apucă de recitit vechile ediții.
Amalia Melnic
Mă duc la piață. Umplu trei sacoșe. De rafie. Cu legume și fructe. Dau comandă la Bolt. Aștept. Pâr, pâr, pâr. Aud din dreapta. Apare vehiculul. O bicicletă cu drujbă atașată. Ăsta-i Boltul. Da, zice. Urcă. Mă crăcesc pe șa. Sacoșele le pun. Una în dreapta, două în stânga. Și pornește teribilistul. La o curbă, mai să zboare. M-a luat frica. După două străzi oprește la un stop. Nu stăm mult, o ia din loc. Dă înainte cu tupeu. Din spate țipă o voce bătrânească. Duduie, duduie. V-a căzut o gutuie.
Răzvan Dițescu
V-am povestit cum îmi petrec ziua mai nou? De când deschid ochii și până-i închid la loc? Cu geanta de livrare-n cârcă, pe Vespa asta, mai bătrână decât mine. În trafic ziua-ntreagă. Furnicarul de care vă plângeți, e nimic față de ce-i la noi. La noi e doar o lege. Legea junglei. Aveți dreptate când ziceți că-s prost plătit, că-s exploatat și că n-am viață. Merită însă. Și vă rog să mă iertați când mă strecor printre voi, dar mă grăbesc. Mă grăbesc să-mi scot familia din junglă.
