Nu oi mai fi eu tinerică, dar am picioare lungi, coapse de fier și buci de piatră. Al meu e, mi-am zis când l-am văzut călare pe scuter, în costum negru mulat. Am rărit pasul, mi-am supt burta și, cu nasul în vânt, am scos pieptul la înaintare. Scuterul a făcut un ocol în jurul meu, iar prețioasa lui încărcătură a lăsat un picior pe pământ. Am zâmbit și cred că a zâmbit și el sub cască. S-a apropiat de mine, aerul se umpluse de feromoni și apoi cu un gest de o senzualitate absolută mi-a furat poșeta de pe umăr.
Silvia Ștefan
Și-a dat seama că în ochii lui e mică. Asta durea mai tare decât țigara stinsă, deunăzi, pe coapsă. A urcat dealul ca să privească apusul pentru ultima oară. Cerul sângeriu prevestea trecerea. Își desfăcu șiragul de perle primit la aniversare și-l înlocui cu funia groasă. Creanga stejarului avea s-o țină. Era ușoară. De gânduri, păcate, sens. Vârfurile picioarelor se sprijineau pe scuterul cu care o fură de la ai ei, în prima noapte împreună. Îl vedea alergând spre ea, gâfâind. Nu-l auzea. Sări și curmă durerea.
Laura Stanciu
Andrei a împlinit 16 ani acum două luni. Părinții lui vor să-l dea la Medicină. Au calculat cât îi vor costa meditațiile până la admitere și și-au luat colaborări part-time. Fug de la un serviciu la altul, muncesc și sâmbăta, dar au inima sus, pentru că în familia lor va fi un medic. Și Andrei a calculat, la rândul lui, cât e un scuter la mâna a doua, cât costă școala de șoferi pentru permis AM, așa că a lipsit de la mai multe ore particulare și a pus bani deoparte. Îl ține în garajul bunicului.
