De cum am ieșit din aeroport mi-am dat seama că sunt într-o altă lume. După ce am văzut maimuțele plimbându-se pe acoperișul aeroportului, am ajuns într-un taxi cu volanul pe dreapta și-am intrat într-un trafic nebun și zgomotos plin de mașini și camioane, motociclete și autobuze, ricșe, vaci, câini și capre... Frâne puse în ultim moment și reguli de circulație inexistente. Semafoare sau treceri de pietoni, aproape de loc. Singura lege este claxonul. Deoarece nu există trotuare, oamenii sunt parte din același "mix stradal". Magazinele sunt doar niște deschideri în case, cu un minim de spațiu atât cât un vânzător să se așeze și să-și arate produsele. Un vacarm general ține loc de formulă existențială. Toată lumea strigă și se mișcă într-un ritm alert și parcă tot orașul este în stradă. O amestecătură de temple budiste și hinduse, piețe, bazaruri, poluare și o aglomerație terifiantă. Zona centrală este înghesuită, zgomotoasă dar plină de culoare. Femeile îmbrăcate în sari și mirosurile specifice îți dau o senzație exotică, un amestec complex de arome și culori... Totul îți creează impresia unui timp în afara timpului, o curgere fără nici o regulă... Oamenii sunt peste tot: se împletesc în trafic, stau pe câte o treaptă sau merg pe străduțele prăfuite. Își echilibrează coșuri cu fructe în vârful capului, împing biciclete și cărucioare încărcate cu lemne, baloturi de haine sau turnuri de cutii misterioase. Bucăți de carne stau pe mese de-a lungul drumului sau atârnând de cârlige. Stâlpii electrici sunt un amestec înfricoșător de cabluri care se scurg în toate direcțiile.
Valea Kathmandu adăpostește o salbă de orașe cu profunde moșteniri religioase și culturale precum orașul lui Buddha (aici s-a născut) și Kumari, zeița vie (fetița cu copilăria "răpită" și adusă să locuiască într-un palat până la pubertate). Cele șapte zone turistice (toate incluse în patrimoniul mondial UNESCO) sunt Piața Durbar din Hanuman Dhoka, Patan și Bhaktapur, stupele budiste din Swayambhu și Bauddhanath și templele hinduse Pashupatinath și Changu Narayan. Se vorbesc două limbi asemănătoare, nepaleza și newara. Valea Kathmandu se află la altitudinea de 1.400 metri. Capitala Kathmandu are peste 700.000 locuitori, dar în întreaga vale locuiesc aproape 3 milioane de nepalezi. În Nepal, 80% din populație este hindusă și 10% budistă - cele rămase sunt un amestec de alte religii. Aceste două religii coexistă de secole și s-au influențat reciproc de-a lungul anilor. Ca urmare, zei hinduși pot fi văzuți în templele budiste și invers. Indiferent de religie, altarele dedicate zecilor de zeități sunt pretutindeni iar oamenii se opresc în fața fiecăruia aprinzând lumânări și aruncând cu boabe de orez și floricele spre capetele lor.
Templul Pashupatinath. Probabil cel mai faimos sit religios din tot Nepalul, acest complex de temple hinduse iți dă definiția unei supraîncărcări senzoriale. În mijlocul acestei revolte de culori, sunete și mirosuri au loc ceremonii de incinerare, credincioșii devotați se scaldă în râul sacru Bagmati și "sadhus" (oameni sfinți care au renunțat la toate bunurile lumești) îmbrăcați în galben și cu părul împodobit cu dreadlock-uri sofisticate pozează pentru turiști în schimbul a câteva rupii. În contrast cu această paradă de activității umane și animale de la Pashupatinath este Boudhanath, una dintre cele mai mari stupe din întreaga lume. Aici, călugării budiști înconjoară în tăcere stupa și pietrele "mani" (pe care sunt gravate mantre), steagurile de rugăciune de toate culorile flutură în vânt, iar pelerinii învârt frenetic "roțile" de rugăciune cilindrice care conțin suluri de mantre budiste. Această înconjurare trebuie făcută neapărat în sensul acelor de ceasornic, pentru o bună "karmă" (noroc). Dar "karma" înseamnă mult mai mult decât "noroc". Karma este și destin, alegere sau chiar fatalitate. Și "rugăciunile" sunt aici diferite de cele creștine. Ceea ce nepalezii numesc "rugăciuni" sunt de fapt "mantre" ce ar putea fi traduse ca pilde. Mantrele sunt repetate la nesfârșit pentru conștientizare și înțelegerea tuturor sensurilor. Stegulețele de rugăciune, viu colorate au înscrise pe ele "texte sfinte". Agățate în locurile cele mai înalte, pe vârfuri sau trecători, vântul le "împrăștie în lume" pentru a duce oamenilor învățăturile lor.
Oriunde întorci capul, vezi ochii primordiali ai lui Buddha. Nepalezii au o afinitate specială pentru acești ochi. Sunt pictați pe toate cele patru laturi ale stupelor, dar și pe panouri publicitare, tricouri și cămăși, sau pe camioanele colorate care circulă prin toată țara. Și între fiecare pereche de ochi este gravat ceva ce arată ca un semn de întrebare. Acesta este semnul nepalez pentru numărul 1, care simbolizează unitatea, calea iluminării către învățăturile lui Buddha. Acești ochi m-au urmărit pretutindeni parcă spunându-mi: "Fii atent la ce faci, cineva acolo sus te urmărește atent"
Kathmandu nu seamănă cu nimic, este curajos și crud, un atac asupra simțurilor, un amestec vibrant de sunet și culoare. Confruntându-se cu sărăcia și dificultățile zilnice, aici trăiesc unii dintre cei mai frumoși și fericiți oameni pe care i-am întâlnit vreodată! Nepalezii sunt un model de fraternitate, coeziune și ajutor. Este un oraș în care am simțit rezistența umanității, bunătatea oamenilor și puterea de a merge mai departe. Optimismul și energia pozitivă a acestor oameni m-a umplut de un profund sentiment de pace și fericire. Aceasta este însăși esența Nepalului.
Kathmandu nu este pentru toată lumea, dar este extraordinar de real. M-a forțat să mă confrunt cu adevăruri inconfortabile despre mine, dar mi-a oferit momente de reflecție și liniște atunci când mă așteptam mai puțin. Kathmandu mi-a arătat de cât de puțin au nevoie oamenii, nu numai pentru a supraviețui, dar chiar pentru a fi fericiți în acele condiții dure și neiertătoare. Nepalul poate fi pe lista multor iubitori de adrenalină, dar adevărata sa magie nu are nimic de-a face cu vârfurile munților.
(click pe oricare fotografie pentru slideshow)
