Aceste manifestări fac parte dintr-un fenomen socio-cultural mai larg și au apărut ca urmare a răspândirii sentimentelor nostalgice specifice unei societăți în care schimbările dramatice petrecute în anii '90 au dus la pierderea tiparelor comportamentale și a valorilor care defineau viața oamenilor. Ele trebuie privite ca o mentalitate socio-culturală formată în contextul catastrofei sociale care a însoțit prăbușirea URSS din 1991.
Peste douăzeci de ani au trecut de când URSS a intrat în colaps. Pe lângă monumentalele schimbări pe care le-a produs acest eveniment istoric în ceea ce privește reordonarea structurală a sistemului internațional, Rusia a cunoscut schimbări politice și economice substanțiale. Pentru mulți ruși, prăbușirea Uniunii Sovietice a însemnat nu numai moartea unui sistem politic ca atare, ci și a unui mod de viață pe care ajunseseră să-l iubească. Emoția și speranțele legate de reformele președintelui Elțîn au făcut loc dezamăgirii, melancoliei și unei imense dorințe de stabilitate. Rubla a devenit lipsită de valoare. Corupția s-a răspândit pe scară largă. Un program de privatizare profund defectuos a pus economia țării în mâinile unei noi oligarhii care s-a înrădăcinat imediat. Nivelul de trai a scăzut dramatic iar nesiguranța și frustrarea pentru "noul stil de viață occidental" au adus o larg răspândită nostalgie a trecutului sovietic.
Conceptul de nostalgie este strâns legat de noțiunile de memorie, amintire și, mai ales, de istorie. Trecerea de la amintiri eterogene și fragmentate care caracterizaseră "anii Elțîn", la o nouă configurație compactă și coerentă a memoriei colective constituită ca politică de stat, a fost o consecință a evoluției socio-politice a Rusiei în perioada care a urmat. Dacă în anii '90 "nostalgia sovietică" s-a manifestat doar ca o serie de experiențe pur individuale, în următorii ani aceasta a devenit rezultatul unei manipulări deliberate, făcând să fie exploatată mai întâi în scopuri comerciale și apoi politice. Controlată prin mass-media, "memoria colectivă" a început să fie cultivată într-o formă nouă și coerentă pentru a crea noi versiuni ale istoriei și pentru a moderniza mitul rusesc al "epocii de aur" (epoca 1950-1970, considerată ca fiind perioada de maximă prosperitate, realizări și măreție).
În anii 2000, când președintele Putin, a venit la putere, economia a început să se stabilizeze. Dar Vladimir Putin, a fost un maestru în manipularea atașamentului emoțional al poporului său față de iconografia sovietică. El a folosit retorica Războiului Rece ca un substitut pentru identitatea națională, preluând brandul "sovietic" pentru a-și promova propria agendă autoritară. Mulți ruși, au susținut invazia sa în Crimeea ca o întoarcere la gloriosul trecut sovietic. Iar noile evoluții ale actualului moment fac și mai explicit acest fenomen. Încă de la începuturile anilor 2000, a început să se simtă un anumit tip de retorică naționalistă emergentă și o predilecție pentru valori conservatoare controversate în care mândria cu care a fost perceput trecutul sovietic a jucat un rol esențial. Construit pe unele dintre cele mai puternice teme și imagini precum "apartenența" și "reîntoarcerea la matcă", naționalismul a început să ia locul ideologiei comuniste. Trecutul sovietic a devenit o monedă emoțională din ce în ce mai utilă în jocul politic al "patriotismului", iar simbolurile sovietice au fost umplute cu noi semnificații ideologice și politice. Și așa trecutul a devenit parte din viața de zi cu zi în încercarea de a da un nou sentiment de identitate pentru tânăra generație.
Subiectul "nostalgiei sovietice" este mult mai complex decât poate fi ilustrat aici și a fost dezbătut în nenumărate studii făcute în ultimii ani. Raportându-mă la ele, abordarea mea rămâne superficială, limitându-se la aspecte ale vieții de zi cu zi ca parte a unui mic jurnal vizual scris în timpul celor două călătorii în Federația Rusă făcute în 2017 și 2019. Dacă în prima călătorie m-am limitat doar la Moscova și Sankt Petersburg, în al doua m-am îmbarcat în Transiberian și timp de o lună am străbătut Rusia de la un capăt la altul. Aceste fotografii au fost făcute la Moscova, Kazan, Ekaterinburg, Omsk, Novosibirsk, Krasnoyarsk, Irkutsk și Sankt Petersburg. L-am considerat un proiect în desfășurare și o viitoare întoarcere în Rusia era o promisiune care evident în noul context politic nu mai poate fi respectată.
Aceste sentimente nostalgice au fost suficient de palpabile pentru mine. Le-am simțit în discuțiile pe care le-am avut cu diverși oameni cu care am interacționat cât și la vederea nenumăratelor reclame, afișe sau liste de meniuri care îmi apăreau în fața ochilor oriunde mă aflam. Unele locuri mi-au amintit de vremuri uitate - imagini familiare din vechile filme rusești ale copilăriei mele: un supermarket retro numit amuzant Gastronom, un lanț de cantine de replică sovietică numit Stolovaya No. 57, o haotică adunătură de statui abandonate ale lui Lenin, Stalin și alte figuri ale epocii comuniste adunate într-un parc din Moscova, sau frumusețea monumentală a sistemului de metrou construit chiar de Stalin. În același timp, prezența masivă a uniformelor militare mi-a amintit de un sentiment de mândrie și încredere pe care le credeam dispărute.
Ocazional nuanțat cu o tentă de ironie, același sentiment melancolic mi-a fost perceptibil și în piețele stradale, unde insigne cu Lenin și mici stele roșii erau expuse alături de hărți si reproduceri ale vechilor afișe de propagandă. Produse pentru consumul turiștilor? Nu doar atât. O întreagă industrie de rememorare a erei sovietice a apărut. Experții în marketing au început să transforme vechile și familiarele denumiri sovietice ale fabricilor de îmbrăcăminte și alte produse, în branduri la modă. Moda pentru îmbrăcăminte în stil vechi și design vintage este exploatată de producători, deoarece atinge emoțiile oamenilor. Iar cumpărătorii nu sunt doar populația în vârstă, ci și tinerii.
Contextul în care trecutul s-a amestecat cu prezentul, făcând loc fanteziei utopice în viața de zi cu zi, a inclus totul: de la stil de viață, modă și estetică până la publicitate și branding. Această renaștere retro-nostalgică se regăsește și în cântecele și filmele sovietice vechi. Canalele de televiziune au început să difuzeze reluări ale vechilor filme sovietice și talk-show-uri în care invitații discută diferite aspecte ale vieții din fosta URSS. Popularitatea acestui tip de conținut sovietic se explică prin potențialul său de a crea un mit utopic pozitiv în vremuri în care realitatea este dură și neplăcută. Restaurante și cafenele cu tematică nostalgică sovietică și-au deschis porțile. La începutul anilor 2000, un vizitator al Moscovei putea găsi multe restaurante care-și invitau oaspeții într-o atmosferă de kitsch sovietic concretizată în interioare cu aspect popular și sentimental. Temele sovietice se regăseau în toate decorațiunile interioare dar și în meniurile lor, care sunt de asemenea nostalgice. În același timp, a apărut și o nouă tendință de "muzeificare" a culturii materiale sovietice. Dacă în anii 1990 restaurantele erau primele muzee "neoficiale", în anii 2000 au fost oficial deschise primele muzee ale comunismului din URSS.
Se spune că secolul al XX-lea a început cu o utopie și s-a încheiat cu nostalgie. Nicăieri acest lucru nu este mai adevărat decât în Rusia pentru că aici s-a întâmplat un lucru paradoxal: viitorul (ipotetic) sovietic comunist a devenit trecutul post-sovietic. Împreună cu lumile imaginare ale socialismului dispărute odată cu căderea sistemului, trecutul sovietic s-a consolidat într-un obiect mitic produs retroactiv. Și astfel, semnele și simbolurile trecutului sovietic sunt reconstruite și investite cu semnificații noi care sunt folosite pentru a crea și explica prezentul țării.
(click pe oricare fotografie pentru slideshow)
