Bun. Gata cu politica. Trecem mai departe: alegeri personale. Ei, aici e aici. La mine e destul de clar.
Am ales cu cine mă mărit acum vreo 50 de ani. Și... am ales bine!
Am ales în ce țară vreau să trăiesc și... am ales bine (asta e pur personal, poate alții nu gândesc ca mine).
Am ales și casa în care vreau să trăiesc. Este casa în care m-am născut. Nu cunosc pe nimeni, rude, prieteni, colegi, care să fi trăit, să trăiască încă, în casa natală. Cred, din nou, că... am ales bine!
Au fost și alegeri pe care nu eu le-am făcut, soarta mi le-a oferit. Ia să vedem cum a ales pentru mine. Părinții cei mai buni din lume, deci... a ales bine! Fratele cel mai apropiat și iubit, deci... a ales bine! Copiii cei mai reușiți, deștepți, buni, deci... a ales bine (nu că nu am avea și noi mici contribuții aici... cu toată modestia, sic). Și unde mai pui minunile de nepoțele, trei la număr, care mai de care talentate, inteligente, frumoase și, și, și... Dar aici chiar că nu e meritul nostru. Este cadoul pe care ni l-au făcut copiii. Așadar, nu noi am ales, dar ne convine de minune!
Alegeri, alegeri... Cele cotidiene, deloc de neglijat: unde mergem, ce mâncăm azi la prânz, cu ce mă îmbrac... nimicurile zilnice. Până la urmă, nici ele nu ne iau prea mult timp. Se rezolvă!
Dar, dacă s-a nimerit să trăiesc o parte a vieții în regimul comunist, nu prea puteam înțelege cu adevărat ce se întâmplă când oferta este foarte mare. Auzeam la mama mea expresia în limba franceză: "l'embarras du choix" (ar echivala cu "dificultatea de a alege"). Teoretic pricepeam, dar practic, când mai toate magazinele - fie ele alimentare sau cu alte profiluri -, aveau cam aceeași marfă, când programele de televiziune erau în număr de două, ce era atât de greu de ales?
Acum, da, pe toate palierele apare "l'embarras du choix", de la marca de pantofi sau deodorant, la oferta aproape enervantă a sutelor de canale de televiziune, fiindcă tocmai când ai vrea să alegi un film sau o emisiune care te-ar interesa, vezi că și la alt post ar fi ceva tentant. Desigur, există și reversul medaliei: când nu ai nimic de văzut și muți de pe un canal pe celălalt, nimerind peste tot la pauza de publicitate, ca să te frustrezi și mai tare.
Și, fiindcă vorbim despre anul 2024, anul alegerilor, doresc să vă amuz puțin cu "pățania" mea. Din fericire, în ultimii ani, reușiserăm - împreună cu soțul meu (știți voi, acela pe care l-am ales acum aproape 50 de ani!) -, să scăpăm de gripă sau viroze. Bravo nouă! Nu ne-a mers și în toamna târzie a acestui an, așa încât, ne-a fost dat să vedem pe pielea noastră ce înseamnă dificultatea de a alege, căci, de la primul strănut au început bunele sfaturi. Amețitoare, prin abundență. Fiecare își amintea ce i-a făcut cel mai bine într-o situație similară. Fie leacuri băbești, fie câte un produs farmaceutic sau ceva de la Plafar. Ajunsă în farmacie sau Plafar, sfaturile se amplificau, căci cine poate ști mai bine? Eu, care văd puzderie de reclame cu produse care îmi iau cu mâna febra, durerea în gât sau de cap, tusea sau ele, persoanele cu o vastă experiență? Ele, desigur, deci, cu mare precauție, am făcut un stoc minimal, ca să avem în casă.
Nimic însă din reclame, fiindcă pentru aceeași tuse, în aceeași pauză de publicitate, apăreau - una după alta -, prea multe "minuni", iar eu intrasem în starea despre care vă spuneam, aceea de "embarras du choix". Ce ușor era pe vremea când ȘTIAM ce trebuie luat: aspirină și piramidon. Nu-i așa? (există și un scheci foarte amuzant cu Marin Moraru și Marian Hudac - vă sfătuiesc să îl vedeți / revedeți).
Cred că vă întrebați acum dacă chiar am ascultat de sfaturile primite. Cu rușine, mărturisesc că NU. Alegerea mea! Și tot cu rușine vă spun că, la rândul meu, dau adesea sfaturi de tot felul pe care, precis, nu le urmează nimeni. Alegerea lor!
Și atunci... mă "bântuie" un vers din poezia Emoție de toamnă a minunatului Nichita Stănescu:
Și-atunci mă apropii de pietre și tac,
iau cuvintele și le-nec în mare.
Dar realizez îndată că ar fi cea mai mare greșeală, pentru că sfaturile înseamnă grijă, atenție, iubire. Le dăm sau le primim pentru că ne pasă. Este lucrul cel mai important! Așa că îl las pe poet să își termine gândul:
Șuier luna și o răsar și o prefac
într-o dragoste mare.
LA MULȚI ANI, 2025!
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2024 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2024), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Suntem aici oricând ne scrieți. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2024. Vă rugăm să dați ștafeta mai departe, trimițând invitația prietenilor voștri. (Redacția LiterNet)