Te minunezi câte ai putut face în tinerețe și cât de puține realizări poți contabiliza acum, la final de an. Te urnești greu, mereu apare ceva neprevăzut, te împrăștii in mai multe direcții și te răzgândești des. Devii foarte precaut, analizezi prea mult, nu vrei să mai greșești.
Constați că dacă trăiești suficient, multe din cele pe care le-ai făcut la viața ta, care păreau succese se dovedesc contrariul. Nu este ușor să-ți asumi greșelile și încerci tot felul de speculații, dai vina pe împrejurări și pe alții. Nu poți scăpa însă de dezamăgiri, cumva este inevitabil, iar anul 2024 l-aș putea numi anul dezamăgirilor, a început și se încheie cu mari dezamăgiri, atât personale cât și sociale.
Pot zice că am reușit însă să le gestionez, să trec peste, cu alte cuvinte, să trăiesc cu ele. Am descoperit câteva trucuri eficiente, pictura, scrisul și excursiile în natură.
În lunile întunecate ale începutului de an, am pictat mult flori, am studiat tehnici noi și am expus lucrările în două galerii de artă.
Pentru mine procesul de creație este mai important decât rezultatul, de care, evident, sunt nemulțumită mai tot timpul. Când pictez, nimic în jur nu mai contează, sunt doar eu cu mine și simt o libertate totală, îmi dau voie să fiu așa cum sunt, cu toate defectele și calitățile mele. Pot uita și să mănânc ore în șir, sunt atât de absorbită de ce îmi propun să fac pe pânză încât pot spune cu sinceritate că sunt momente de fericire, trecătoare din păcate. Nu mă necăjesc prea tare, imediat ce termin o lucrare, deja am în minte o alta și procesul se reia, mereu în căutarea acelei fericiri de neînțeles, pe care ți-o dă libertatea de a fi tu însuți.
De când pictez, văd lumea din jurul meu altfel, mai plină de culoare, surprind locuri și momente pe care doresc să le imortalizez și așa am descoperit plăcerea fotografiei. Mă plimb pe străzile de la periferia Timișoarei și admir copacii și grădinile oamenilor, miros flori, mă cert cu câinii și fac multe poze, care sunt de multe ori la originea tablourilor.
Primăvara a venit cu dorința de a călători și în mai, de Paști am fost pe insula Afroditei, în Cipru, la Ayia Napa, o natură spectaculoasă, mâncare bună și distracție.
Dar natură îmi oferă și grădina mea, care îmi dă mult de furcă, dar și satisfacții pe măsură. Florile te răsplătesc mai mult decât prietenii sau familia, iar trandafirii sunt mândria mea.
Doar prezenta nepoțeilor mei nu are egal pe lume, plăcerea de ai avea în preajmă cu veselia jocului lor și clinchetul râsului lor copilăros, nu se compară cu nimic. Păcat doar că îi am foarte puțin, ei fiind niște omuleți foarte ocupați, așa cum este moda acestor vremuri de acum.
De mult mi-am dorit să văd Dolomiții și în iunie anul acesta am reușit. A fost excursia vieții mele și m-am bucurat de fiecare zi. Sunt niște munți magnifici, ai impresia că ai ajuns pe o altă planetă, stâncile lor ascuțite se colorează în roz la asfințit, îți dau impresia de ireal, te cuceresc definitiv, vrei să revii, să-i descoperi, să-i înțelegi mai bine. Lacurile de la picioarele lor, cu turcoazul lor schimbător, le reflectă măreția. Aproape că îți dau lacrimile in fața frumuseții acestei lumi.
Am început să scriu, mai mult din dorința de a retrăi trecutul. Probabil că această nostalgie a trecutului, a copilăriei fericite, a locurilor unde ai crescut, vine odată cu vârsta. Nu știu dacă este și efectul singurătății și al dorinței de a comunica cu ceilalți, dacă chiar este interesant pentru alții să citească amintiri dintr-o lume apusă, cert este că m-a prins această activitate și am devenit dependentă de Facebook, care mă întreabă zilnic "La ce mă gândesc". Și cum nu mă mai întreabă nimeni la ce mă gândesc, mă simt datoare să-i răspund din când în când. Este desigur un mijloc de a-ți peria egoul, ori de câte ori te uiți câte like-uri ai, cine, ce a mai zis. Chiar dacă sunt conștientă, că multe sunt de complezență, totuși mă bucur și îmi îndulcesc singurătatea.
Așa am descoperit și grupul de scriitori talentați de pe Ficțiuni Reale și, atrasă de exercițiul lor de imaginație și talent, am început și eu să scriu pe temele lor impuse. A devenit pentru mine un ritual ca dimineața, la cafea, să citesc cine și ce a mai scris. Îmi face o mare plăcere și mi se pare un exercițiu extraordinar de benefic pentru creierul meu, care are altfel tendința să lâncezească în ultimul timp.
Spre finalul anului 2024 am fost la rudele din Germania, la Essen. Am descoperit o Germanie puțin obosită, dar încă impresionantă prin calitățile cetățenilor ei, harnici și disciplinați, iubitori și protectori cu mediul și cu toți care le calcă pragul. Ca întotdeauna, m-a impresionat curățenia și aerul curat, căsuțele cochete și dragostea pentru flori. Am intrat în biserici și m-am rugat pentru liniștea acestei lumi și sănătatea noastră, să nu distrugem ce cu greu am dobândit.
Scriind despre ce am făcut în 2024, constat că am fost puțin nedreaptă numindu-l anul dezamăgirilor, pentru că mi-a adus și multe momente frumoase, pline de bucuria că încă sunt în stare să cutreier lumea și să mă încarc cu frumusețea ei. De câte ori mă bucur de un loc nou, mă gândesc la soțul meu, care nu a mai apucat să-l poată vedea și la atâția alții care, deși în viață, nu au această posibilitate. Dezamăgirile ți le dau doar oamenii pe care îi iubești, de la care aștepți să te iubească la fel. Se nasc din așteptări neîmplinite, dar cu care uneori tot tu i-ai încărcat, și poate cu asta ai greșit.
Din dezamăgiri se naște înțelepciunea și iertarea, fără de care nu este posibilă liniștea sufletească și împăcarea.
Și cum la început de an, tristețea trebuie aruncată la gunoi și gândul te poartă spre anul care începe, nu pot decât să fiu optimistă și plină de speranța de mai bine.
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2024 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2024), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Suntem aici oricând ne scrieți. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2024. Vă rugăm să dați ștafeta mai departe, trimițând invitația prietenilor voștri. (Redacția LiterNet)