2024, un an în amorțire... corpul resimțea boala luni la rând sau era sufletul sau poate ambele, nici nu mai știu.
Până în Mai... când am îndrăznit să visez și la alte planete.. Și nici acum nu-mi dau seama dacă aroganța a fost prea mare sau a fost o altă încercare de a-mi pierde mințile ca să-mi simt mai bine inima.
Râdeam la aceleași glume și cred că nici nu erau așa bune. Și Fly Me to the Moon în cazul nostru nu cred că a fost o coincidență. Ascultam și Liszt, Chopin, Schumann, Mendelssohn iar coloana sonoră perfectă pentru ceea ce a urmat aș zice că e Comptine d'une autre été. Soldatul cunoaște și el partitura piesei.
Și scrie așa frumos.... E un artist condamnat la snooze continuu, dar simpla lui existență e artă în sine.
A urmat o vară cât o plimbare cu motocicleta. Parcă prea scurtă, intensă... Derulez apusuri, pași, artificii și străzi care-l știu atât de bine de la zâmbetul meu de idioată de pe față.
Bruckner am citit doar pentru că l-a citit și el. Nu știa că Bruckner va deveni pretextul meu să aflu ce mai face sau că l-am citit cu senzația că e undeva pe aproape zicând: "Mă enervează, dar are altele și mai bune."
Și apropo de motociclete, le-am numărat toată vara sperând să fie bine și poate cine știe.. poate mai puțin obosit... dar ce soldat nu e obosit? Și încheieturile nu-l dor? Și nu adună în jurul lui munți de nesomn?
Parcă de prea multe ori mi-am simțit inima cioburi și mintea în prea puține momente întreagă, dar soldatului îi plăceam așa... eu... steluțele...
Soldatul are vârfurile inimii tocite dar înțelege durerea fiecăruia. Poate de aceea, îi e atât de greu să se ierte, toate durerile celorlalți erau în el... Îmi place să îi privesc cicatricile luptelor pe care le ung cu balsam de gălbenele când le scriu. Eu îi ziceam l'amour de ma vie...
S-ar putea spune că n-a fost nimic. Și așa e. N-a fost nimic. Povestesc lunile acestea de parcă ar fi fost totul. Așa au fost...
2024, anul gândurilor kaki
singurele gânduri care nu m-au durut...
Soldat, dacă nu te întorci, fii bine!
Dacă te întorci, te aștept, ți-am zis.
Frumos mă iubea soldatul acela...
Rămâne scris.
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2024 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2024), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Suntem aici oricând ne scrieți. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2024. Vă rugăm să dați ștafeta mai departe, trimițând invitația prietenilor voștri. (Redacția LiterNet)