Până în anul de grație 2024, am trăit ca o actriță, jucând magistral într-un film scris de alții. Scenariul? Predictibil, sigur, dar lipsit de... viață. Regizorii? Așteptările, fricile și convingerile pe care le-am preluat fără să le pun la îndoială. Până într-o zi când, simțind că mă sufocă "binele" în care trăiam, m-am privit în oglindă și am spus: "Stop! Trebuie să rescriu scenariul."
Capitolul curățenie
Rescrierea a început cu primul pas: curățenia. Am privit în jur și am realizat cât de mult mă agățam de relații și obiceiuri care nu mai aveau loc în viața mea. Unele persoane m-au învățat lecții prețioase, dar rolul lor se încheiase. Mi-am luat rămas-bun cu un "Mulțumesc" sincer.
Apoi, am privit la relația mea cu cei dragi, mai ales cu copiii mei. În numele iubirii pentru ei, devenisem un robot care bifa sarcini și obligații. În 2024, am ales să fiu prezentă cu adevărat, să le ofer nu doar timpul meu, ci și energia mea autentică.
Dar, poate cea mai mare curățenie a fost cea din interiorul meu. Am confruntat fricile care mă țineau captivă: "Nu sunt suficient de bună." "Ce vor spune ceilalți?" "Dacă eșuez?" În loc să le evit, le-am privit în ochi. Le-am înțeles rădăcinile și, încet-încet, le-am lăsat să plece. Am descoperit că eliberarea vine nu din negare, ci din acceptare.
Drumul spre mine însămi
Momentul-cheie al anului 2024 a fost călătoria pe Camino de Santiago. Între pași, bătături și conversații cu necunoscuți, am regăsit bucăți din mine pe care le lăsasem uitate pe raftul "Poate mai târziu." Am învățat că relațiile - fie cu noi, fie cu ceilalți - nu pot funcționa pe pilot automat.
Această călătorie mi-a arătat că drumul spre tine însuți este cel mai greu, dar și cel mai important. Între tăcerea munților și cântecul oceanului, în simplitatea fiecărei zile, am înțeles că adevărata fericire vine din autenticitate, nu din perfecțiune.
Curajul de a mă arăta lumii
2024 a fost despre ieșirea din zona de confort. Sau mai bine spus despre extinderea zonei de confort, prin cucerirea unor teritorii noi. Am condus ședințe de coaching care au scos la iveală emoții profunde, atât pentru clienții mei, cât și pentru mine. Am organizat workshopuri pentru femei, unde am redescoperit că feminitatea nu este despre aparențe, ci despre puterea de a fi vulnerabilă.
Fiecare interacțiune mi-a reamintit că autenticitatea este cheia relațiilor profunde, iar vulnerabilitatea este o formă de curaj.
Lecțiile călătoriilor
Călătoriile din 2024 au fost mai mult decât vacanțe - au fost lecții de viață. M-am pierdut pe străduțele înguste ale orașelor necunoscute și m-am regăsit în conversații cu oameni pe care nu-i voi mai vedea niciodată. Am râs, am plâns, dar mai presus de toate, am trăit cu intensitate.
Ce urmează?
Acum, privind spre 2025, nu mai simt teama de necunoscut. Știu că, deși drumul va fi provocator, povestea este scrisă de mine. Îmi doresc să construiesc, să iubesc și să cresc alături de cei dragi. Îmi doresc să inspir pe alții să-și rescrie propriile scenarii, să îndrăznească să-și asume autenticitatea.
În concluzie, 2024 a fost anul în care am învățat să trăiesc. Anul în care m-am născut a doua oară. M-am regăsit și mi-am reconstruit viața cu iubire, curaj și vulnerabilitate. Nu știu cum va arăta finalul acestui "film", dar știu sigur că este unul pe care îl voi spune cu mândrie.
Și dacă 2024 a fost anul în care am învățat să merg, 2025 este anul în care voi învăța să zbor!
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2024 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2024), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Suntem aici oricând ne scrieți. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2024. Vă rugăm să dați ștafeta mai departe, trimițând invitația prietenilor voștri. (Redacția LiterNet)