Oglinda

Sunt din argint, exactă. Nu am prejudecăți.
Înghit pe loc tot ceea văd.
Așa cum se află, neaburit de iubire ori silă.
Nu sunt crudă, numai sinceră -
Ochiul unui mic zeu, în patru colțuri.
Meditez îndelung la peretele din față.
Este roz, cu pete. L-am privit de atâta vreme
Încât face parte din inima mea. Dar pâlpâie.
Deseori ne despart tot felul de fețe. Și întunericul.

Acum sunt un lac. O femeie se-apleacă deasupră-mi.
Mă cercetează ca să afle adevărul despre sine.
Apoi se duce la mincinoasele-alea, lumânările, luna.
Eu o văd de la spate, o oglindesc așa cum este.
Ca răsplată îmi dă lacrimi și mâini agitate.
Pentru ea sunt importantă. Când vine și pleacă.
Figura ei dimineața ia locul beznei.
Ea zi de zi a-necat în mine o fetiță, tot din mine
Se-apropie o bătrână ca un pește oribil.

(în perioada 1 aprilie - 30 iunie 2025, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)