Acolo a fost Ada Kaleh,
insula fortăreață scufundată,
acolo smochinii rodeau
fructe aurii și dulci precum poezia.
De sub ape încă se mai aude povestea,
uneori apar lumini și umbre din adâncuri,
îndrăgostiții văd poduri de flori,
alteori le apar chipuri desenate de Dunăre.
Dincolo de insulă,
dacă privești de la Orșova Nouă,
umbre îți fac semne dinspre mal,
poate cei care nu au reușit să ajungă
"la sârbi",
rescriu istoria așa cum a fost.
Atlantida noastră plutește,
își lasă pletele despletite în apă,
dar niciodată nu spune povestea
până la capăt,
niciodată nu spune aceeași poveste,
nu lasă pe nimeni să evadeze la suprafață.
(în perioada 1 ianuarie - 31 martie 2025, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)
0 comentarii
Arhiva rubricii
Intersecție, Leonid DimovTraversând deșertul Murzuq. Pregătiri pentru deșert / Traversing the Murzuq Desert. Preparing for the Desert / Pe sub radar / Under the Radar, Judith Wilkinson, traducere de Adrian-Florin DuțăOrhideea de la Goran, Mariana DanOrașul fără nume, Ilarie VoroncaLângă peretele unei case, Yehuda Amichai, traducere de Ioana IeronimToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate