Colegii sunt îngrijorați. Gigi tușește iar de vreo trei zile, să-și scuipe plămânii nu alta. E singurul din secție care știe să repornească mașinile când linia se poticnește. Cum-necum știe el unde să bată cu ciocănelul și mașina zbang o ia din loc. A învățat când era la chefereu și lovea osiile în haltă să verifice dacă-s crăpate. Azi a venit iar la serviciu și colegilor le-au apărut luminițe în ochi. Sunt cel mai nou model de roboți-mecanici cu AI încorporat, iar Gigi ultimul muritor în branșă.
Ana-Maria Butuza
După ce încasă toate ghionturile vieții, sau așa credea Ilarie, că nu mai avea niciun centimetru de piele curată, fără vânătăi, se împăcă cu sine și, mai ales, cu Dumnezeu, cu care era certat de la moartea primului copil. Se simți deodată bătrân, nu din cauza anilor, care se adunară ca păduchii pe spinarea săracului, ci de greutatea durerilor. Se așeză pe laviță, sub nuc, și, cuprins de deznădejde, strigă cerului: Haide, ia-mă odată. Însă nu se așteptă la un răspuns atât de prompt: Stai la rând, nu te băga în față.
Andra Toropoc
Sub brad erau patru mingi de fotbal. Dar am scris că vrem altceva, se smiorcăiau fata mijlocie și cea mare. Mezinele tăceau și-n ochi purtau dezamăgirea care le unea pe toate, pe lângă același nume mic pus cu mare nădejde de tatăl lor care dorea să aibă băiat. Când mi-apare flăcăul veți primi păpuși, poate la anul, le zicea. Au privit burta țuguiată a mamei, dă Doamne să fie bine de data asta. Însă mama zâmbea vinovată, dusese mâna cu sare la gură și știa că vor primi doar o nouă surioară cu același nume ca al lor.
