În acel moment a început o competiție acerbă între mine și... mine evident, pentru că marele poet, așa cum vă puteți imagina, și-a văzut de drumul lui printre stele.
Nu știu dacă am încheiat competiția nici acum, la peste trei decenii distanță, dar știu sigur că n-am reușit să fiu decât o asistentă medicală de liceu, nici aia fenomenală.
Încă am senzația că mă bălăngăn ca un clopot vechi într-un ritm aproape iambic căruia, încă, mă străduiesc să-i ghicesc începutul. Anul acesta, mai mult ca oricând parcă, bălăngănitul îmi zgârie nostalgic ființa.
Poate o să vă povestesc cum este să lucrezi cu adolescenți cărora nimeni nu le dă nicio șansă, într-un viitor în care voi avea suficientă încredere încât să consider că părerea mea contează. Deocamdată, pot spune, fără a crea prea multe revolte interioare cuiva, că, oameni buni avem cu ce! Avem și cu cine. Rămâne doar să învățăm cum.
Când am ajuns în medicina școlară căutând, evident, un loc mai liniștit pentru mintea mea aflată într-o continuă iscoadă, am crezut că, asta e și ce bine că L-am apucat pe Bunuțul de un picior, dar, mai ales, în ce liniște o să-mi aștept eu pensia.
N-a fost să fie. Ba, dimpotrivă, Bunuțul își făcuse deja un plan despre cum să-mi spulbere iluzia și să-mi scoată la iveală aproape tot ce nici măcar nu știam că dețin.
2024, al optulea an de când tot aștept acele zile de liniște, n-a ieșit cu nimic din tipare. L-am reîntâlnit pe A. căruia nu-i voi da numele din motive ce țin de etică. A. este un adolescent autist pe care-l cunosc de când s-a născut. Lumea spune că-i special, dar n-aș vrea să-i spun la fel pentru că acest cuvânt "special" a căpătat conotații nu tocmai plăcute, în ultimii ani politici, mai ales că are tendința de a-mi demonstra, câteodată, că este mai normal decât mulți dintre noi.
Și tot anul acesta mi-am rezervat dreptul de a nu adera la ideile cu iz revoluționar ce au tulburat liniștea meleagurilor românești, dacă nu din prea multă cunoaștere, atunci pentru a onora memoria unei bunici care, după trei ani de carceră a revăzut lumina zilei fiind mai puternică decât oricând.
*
Așteptăm topurile / retrospectivele amintirilor voastre din anul 2024 în word, cu diacritice (nu uitați un titlu și o fotografie reprezentativă pentru unul din momentele anului 2024), pe adresa [email protected]. Vă așteptăm cât aveți nevoie pentru a scrie. Suntem aici oricând ne scrieți. Mai multe detalii despre acest fel de top în invitația de aici. Pe scurt: prima și singura regulă e că nu e nici o regulă, puteți scrie despre tot ce v-a rămas în minte și suflet din 2024. Vă rugăm să dați ștafeta mai departe, trimițând invitația prietenilor voștri. (Redacția LiterNet)