Doctorul se încruntă. Aici trebuia deja să apară ceva. Vă reprogramez joi. Femeia oftă. Bărbatul de lângă ea o luă de mână. Cu lacrimi în ochi, ea fixa monitorul. Nu simt nimic. Nu e. Știu. Doamne, Te implor de câțiva ani să ne ajuți. Gârboviți, cei doi ieșiră din clinică și se așezară pe o bancă. Ce să mai facem? Un ghemotoc mic și negru se frecă de piciorul femeii. Ea îl mângâie absentă, din instinct. Pisoiul i se urcă în brațe și se cocoță în poșetă. Cei doi râseră cu ochii spre cer. Facă-se voia Ta, Doamne.
Nicolae Popescu
Ilie intră sfios în birou: don' primar, țața Floarea s-a dus. Primarul Petre dă cu palma-n masă: cum să crăpe, bă, acu', după ce și-a luat kilul de orez? Pfua, ce lipsă dă respect. Se uită la tabla unde trecuse niște nume cu creta. Uite, aveam un vot peste ăia din opoziție. Se duce dracu' vila mea din Videle, un mandat mai îmi trebuia. Ilie, fuga, iei broboada babei, cauți buletinul și votezi la prima oră, pă-ntuneric. Și-o dăm moartă luni. Domn' primar, știți, eu. Nicio vorbă, Ilie, mai vrei pogonu' ăla de pădure?
Monica Bologa
Prima am avut-o pe la patru ani când stăteam la geam și mă uitam la Ana cum se joacă în fața blocului cu o minge roșie cu buline albe. N-am avut nicio minge. Apoi, din toiul verii, mă rugam în fiecare seară la Doamne-Doamne să-mi aducă Moș Crăciun o bicicletă. Se pare că rugăciunea s-a pierdut undeva printre stele. Peste ani am devenit director de firmă, am făcut mulți bani și mi-am împlinit toate dorințele. Mai e una pe care mi-o doresc cu ardoare: iubirea. Cred că mâine o să-mi cumpăr o minge.
