Ador minionele gingașe ca Vivi, nevastă-mea, o delicată cu ochii verzi. Uneori servim cafea pe terasă că ea, sensibilă, nu suportă fumatul, un obicei tare urât. Duminică un vânticel mi-a adus în poală o pereche de chiloței roșii dantelați. Probabil de pe ceva balcon. O aud pe iubi că vine, pun prostește obiectul în buzunarul halatului, și uit. M-a costat mult. Treacă meargă amenda că iubi, fragila, a câlțâit-o cu tărăboi pe vecina de sus, dar ce să-i spun șefului? Că nu mai pot ieși în cursă cu troleibuzul o vreme.
Victoria Gârlan Grigore
Mu era o ființă plăpândă, un fluture cu aripi ciobite, ascuns printre umbrele dimineții. Își ducea existența pe marginea unei prăpăstii. Vântul purta frânturi de vise în zboruri neîmplinite. În fiecare zi, Mu își încerca aripile, sperând să atingă cerul albastru. Cădea mereu în iarba moale, îmbibată de rouă. Cu fiecare zbor eșuat, aripile deveneau tot mai fragile, dar sufletul său păstra o lumină tainică. Într-o zi, Mu a plutit mai sus ca niciodată, iar lumea l-a privit în tăcere, ca pe un miracol al efemerului.
Aurelian Țolescu
Eram fascinat de pâlpâirea focului în rola cu lemne în care mătușa mea făcea pâine. Avea un lighean imens de aluat și pregătea pită pentru ziua de muncă la câmp. Pironeam focul cu ochii, luam câte o bucăcioară de aluat, o puneam într-un bețișor și o dădeam prin foc până-și schimba culoarea. O mâncam fierbinte, fript pe degete și limbă. Mi s-a făcut rău, după prea-multele chifle crude. Mi-am auzit mătușa strigând: Fă copilă, fugi de adu niște cărbune, copchilul aista de la oraș are treapăd, că-i gingaș la burtă.
