De ce mi-ai luat din țigări? răcni taică-su. Fumezi, mă, la zece ani? și-i plesni un dos de palmă peste față de-l lipi de perete. Nu fumez, se auzi printre sughițuri. Le duc la școală, să nu mă bată, șopti frecându-și obrazul. Cine te bate, mă? urlă iar taică-su. Zi-mi-l mie. Cine dă-n tine? A lu' dom' primar dă. A, da? Păi să-ți dea, că ești prost ca mă-ta care te-a făcut. Învață să te bați, nu te mai smiorcăi. Uite, așa se bate, și-i dădu un pumn în piept, de-l aruncă pe jos. Prostule, ieși afară și închide ușa.
Sorin Rizeanu
Cu lacrimi în ochi, se întoarse să fugă. Învățătoarea îl prinse, îl apucă iar de ureche și-l trase atât de tare, încât căzu pe parchet. Toți râseră de el, amețise, dar nu se sperie. Lunea, Miercurea și Vinerea aveau mate, Doamna se cam încurca și ei râdeau. Doamna se răcorea pe Chiță. Rareș îl poreclise așa, de la Păduchiță, că era micuț și neîngrijit. Lui Rareș, Doamna nu-i făcea nimic, că ta-su era doctor. Doar când începu să-i curgă sânge din ureche, Chiță se sperie, o să-l ducă mami înapoi la centrul de plasament.
Elena Fermuș
Sunt leneșă. Așa m-am născut. Un degețel nu am mișcat să vin pe lume. Au tăiat burta mamei și m-au scos ca pe un bibelou de porțelan. Nici măcar nu m-am sinchisit să plâng. Bebe leneș. Și acum plătesc pentru asta. Taman aflai că firul divin s-a dus pe apa sâmbetei. Mama lor de doctori căpcăuni, nu puteau să îl înnoade ca pe buric. Și dacă n-am murit până acu', nici că mai am chef. Fără ăst fir, iad scrie pe mine. Câte fapte bune să mai fac, s-ajung în rai? Câte babe să trec strada? E târziu.
