Sunt o dezamăgire pentru tata (mereu a crezut în mine ca un ateu în Dumnezeu), fiind primul mascul, dintr-o familie cu o lungă tradiție în stârpitul strugurilor și transformarea lor în licori bahice (ingerate cu ulciorul de lut), care nu tolerează deloc alcoolul. Chiar am fost izgonit din cramele lui (departe peste mulți și văi) în heleșteul abstinenței, unde să-mi ispășesc pedeapsa (o călătorie în ținutul cozii de prună). Acolo am dat peste niște antropofagi ce sorbeau din balta de 55o (minim).
Aurelian Țolescu
Pe vremea când într-un târg de provincie se construia câte un bloc pe săptămână, maidanul nostru de joacă se umpluse de gropi mari pentru fundații, umplute parțial de ploile de vară. Eu și cu vărul meu ne visam în aventurile Cireșarilor și ne-am făcut o plută din trei scânduri. Am coborât într-o fundație și am pus-o pe apă. Ne-am suit și am plutit vreo 5 secunde trezindu-ne intrați în mocirla fundației, până la gât. Acasă, mătușa și unchiul ne-au scos din cap aventurile și ne-au pedepsit cu probleme de matematică.
Ana Ludușan
Inima îi sparge pieptul. Moartea îl strânge de gât. Din mlaștina vieții au apărut toți căpcăunii. Primii, când au luat-o cu salvarea pe mama, când tatăl lor a fost mobilizat la război, când căpcăuni le-au golit viața de toată agoniseala, când a vorbit prietenilor despre libertatea din cărți și a fost închis, când au pus tancurile pe ei că nu mai puteau răbda frigul și foamea, când căpcăunii au prădat ce putea fi prădat, acum îi amenință cu un miracol suveranist, cine mai crede în miracole? S-a trezit, merge la vot.
