Habar n-am de ce li se spunea așa chefurilor noastre, că noi beam doar bere și vodcă. Îmi amintesc unul organizat de Bebe. Gogu a adus fetele cu Trabantul lui taică-său. Cea pregătită pentru mine n-o fi încăput, că a venit singură, mai târziu. Nu i-am văzut prea bine chipul la lumina lumânărilor, dar am dansat îmbrățișați toată noaptea. Am adormit, încălecați, pe covor. În zori, am reușit s-o privesc mai bine. M-am speriat atât de tare, încât am părăsit locul faptei încălțat cu un pantof bărbătesc și altul de damă.
Arthur Ianoși
O proiectaseră băiat, dar n-a fost să fie. De la spilhozenii purtați cu mândrie, vânătăi pe picioare, cățărat prin copacii din Floreasca, elevă și studentă model, până la a fi membră de partid și mai apoi moderatoarea unei emisiuni cu tentă filosofică, mă rog, practic le dădea să bea ceai ălora care veneau, Marina, fata care a inspirat-o pe Zâna Surprizelor, a tras tare. Se mai hrănește și acum cu gloria vremurilor trecute, când Victoraș căra saci cu scrisori și ea punea ceainicul pe foc ca să fie gata la ora cinci.
Titela Durnea
Nu-i distingeam conturul prin sticla translucidă. Totuși mă încerca senzația aceea de: o știu dintotdeauna, n-am nevoie de validări, de forme, de confirmări. Așa că, fără să mai stau pe gânduri, am scos iute dopul și m-am strecurat înăuntru. M-am prelins lent pe pereți, dând târcoale lichidului ce lua, instinctual, sub propria greutate, forma vasului. M-am scurs dedesubt, șoptindu-i dulcea-mi dorință. Și ne-am contopit, iasomie și miere, aducând apa, fierbinte de-acum, la starea de perfecțiune.
