O româncă vine din Islanda la înmormântarea mamei. Aterizează la București pe 20 decembrie, ia un tren spre Sighetul Marmației, care însă întârzie cinci ore, așa că nu ajunge nici măcar la pomana de la restaurant. Fratele ei nu-i mai răspunde la telefon, nu-i deschide ușa. Unde plecați, maestre? Prozatorul tresare și își pierde firul gândurilor. Vecinul lui nu ar înțelege că el trece frecvent prin Gara de Nord ca să asculte conversațiile din sala de așteptare și să-și găsească subiecte de roman.
Ana-Maria Butuza
E liber? a întrebat, deși eram singură în vagon. Nu aveam chef de companie, trenul era aproape gol. Nu vedeți că toate locurile sunt ocupate? am răspuns. Promit să nu deranjez, zâmbi timid. Unde vreți să vă așezați, în brațele acestei doamne? am arătat scaunul gol de lângă mine. Întâmplător, aveți același loc ca al meu, mi-a întins biletul. Eram cu nașul. M-am ridicat când trenul a intrat în tunel. Ne-am mișcat ca pe tabla de șah: eu pe partea opusă, el pe a mea, cu portofelul meu. Dar asta am observat la coborâre.
Elena Fermuș
De felul meu îs mai prințesică. Închipuie-ți că la costumul de ski mi-am cusut danteluță. Ca să-nțelegi. Plecam la munte, și când am văzut că iubi luase bilete la clasa a doua, am cam mustăcit. În decembrie. Când rudele călătoresc cu sarsanalele pline. Mai o zeamă de varză dădea peste, mai un râgâit de la un văr, mai un pârț de la o mătușă. Mai o politică. Mi-am impus să dorm. Dar nu pentru mult timp. M-a trezit un sâsâit. Dintr-o plasă de rafie scăpase o gâscă nervoasă. Am tras semnalul de alarmă, și dusă-am fost.
