sosește-n stație la linia trei, rostește o voce-n difuzor. Pe peron - nimeni. În sală stăruie un miros acru. Prin geamurile prinse sub straturi de jeg se strecoară un soare anemic. Ușa de la toaletă se clatină, robinetul susură a gol. Cândva, înainte să fi ajuns afară într-un camion de marfă, înainte să-și fi fabricat pașaport străin, înainte să fi devenit taximetrist în City, fusese șef aici. Apucă geanta-n care înghesuise cârnați, zacuscă și eugenii și pleacă spre aeroport. Lasă-n urmă un paradis. În destrămare.
George Dometi
Se auzi din difuzoare. Urc. Gerul mă făcu să intru într-un compartiment. Mă așez chiar în toiul unei discuții. Bă, nepoate, zice bătrânul din stânga mea, știi că curechiu aista di-l mânci amu o fo cules ăsta toamnă, fiindc-o fo îngrijit astă vară și plantat astă primăvară? Ei, bine, așe-i și cu omul. Ca să ajungă cum trăbă, întâi o fo prima dată la școală, o învățat, o tras tare, să termini cu bine, ca apoi peste ani să ajungă, ce? No, zâ, bă. Hm, gândi băiatul care scrola pe telefon. Varză, nu?
Andra Toropoc
Dragă Moșule, aceasta este Lista dorințelor mele, mâine o trec pe curat și ți-o trimit în plic. 1. Tare mult vreau să primesc locomotiva Thomas și pe prietenii săi. 2. Tu ești bun, fă să dispară din culegerea de aritmetică problemele cu distanțe și viteze de trenuri. 3. Mai bine fă cumva să dispară și aritmetica din orar. 4. Și un fluier și un steguleț, te rog să-mi aduci, vreau să mă fac mai repede om mare și să schimb cum trebuie macazul, așa îmi zice mama când vine de la ședința cu părinții.
