Părinte, să știi că eu azi, vreau să iau bolovanul de pe inima. Nu ai mai făcut-o niciodată, așa că trebuie să postești, măcar-măcar trei zile. Post negru. Știi, cu tot ce implică. Nicio vorbă grea sau urâtă, nicio înjurătură, mai cu seamă. Fără pofte și gânduri rușinoase. Apă și rugăciune. Părinte, să mă ierte Dumnezeu, dar dacă îi așa greu să scot oala cu măruntaie de la marinat, de sub lespede, mai bine fac o tocană de cartofi și scoți mătăluță oala, când vrei, că ești neprihănit, Sfinția ta.
Monica Bologa
Copilă, nu putem să te lăsăm fără carne și lapte tot postul, zice bunicul, dar măcar trei zile e musai să le ții. Păi și ce o să mănânc?, l-am întrebat bosumflată. Tocană de legume, orez, cartofi, face bună-ta ceva bun, oricum, de foame n-o să mori. Păi abia ați tăiat porcul, mi-e poftă de șorici. Lasă, fată, că trec repede zilele astea, hai să n-o supărăm pe bună-ta. Seara m-am culcat cu stomacul plin de mămăligă. A doua zi, am urcat în pod după pisică. Ascuns după o ladă, bunicul mânca cu poftă slănină cu ceapă.
Nicolae Popescu
Pricop trimite mesaj după mesaj. Primește Seen, dar niciun răspuns. Panfil trebuia să plece în delegație, el urma să urce la Gilda. Ce s-o fi întâmplat? Stă ca pe ghimpi. După ce Vera, nevastă-sa, pleacă la piață, Pricop nu mai rabdă. Își pune chiloții ăi buni și urcă la cinci. Sună, îi deschide Panfil. Vecine, am venit să vă invit la teatru, Gilda e bine? O, nu, s-a îmbolnăvit, are febră mare. De trei zile îi fac ceaiuri, i-aduc masa la pat și citesc mesaje pe telefonul ei de la unul, Vecin PP.
