Bătrânul s-a gândit să ofere oamenilor niște cadouri de sărbători, ceva care nu costă bani, dar care aduce multă bucurie. Pentru că tristețea se răspândea prin lume ca molima, a început să fure zâmbete de la cei care aveau prea multe, ca apoi, în ajun, să împartă veselia în mod egal celor posomorâți. Pe toate le-a dosit într-un sac de iută pe care îl căra cu el, pe umăr. Azi a alunecat pe gheață și a scăpat sacul. Zâmbetele s-au împrăștiat prin zăpadă și s-au lipit toate de el, ca scaii. Bătrânul a murit de râs.
Yuka Brevi
Nu am putut să iau nimic. Toate lucrurile mele au rămas în urmă. Știu că mă înțelegi, și la tine a fost la fel. Am lăsat pantofiorii mei de când aveam un an, scofâlciți, cu pielea crăpată și șiretul ros. Nu aveau nicio valoare pentru nimeni. Doar pentru mine reprezentau ceva. Era legătura mea cu mama, cu vremurile frumoase, moarte de mult și ele. Așa a fost și cu șorțulețul, coronița, verigheta, o potcoviță cu fir de mărțișor, două pietricele și o fotografie ruptă la un colț. Astfel se văita un sac de oase altuia.
Nicolae Popescu
Am intrat pe ușa din dos și-l privesc. Moș Crăciun face, cu geamăt, mișcările recomandate de kinetoterapeut. La fiecare exercițiu oftează de mi se rupe inima. Se vede că e rupt de șale. Un spiriduș îi pregătește pastilele, altul montează masa de masaj. Fac câțiva pași spre el, nu vreau să-i stric ritualul. Cred că m-a văzut pe sub sprâncenele stufoase. Mă ia direct: prietene, nu-mi da nimic de cărat, nu mai pot. Bine, fie: du-le câte o îmbrățișare și o urare de sănătate tuturor oamenilor de pe Ficțiuni Reale.
