Obosit după bătaia pe care mi-o dăduse joi seară, nu a putut merge la serviciu vineri dimineață, m-am dus numai eu. El a sunat și și-a anunțat șeful că va recupera sâmbătă. Așa că sâmbătă am așteptat să plece la serviciu și am trezit copiii. Am pus repede în 4 saci hainele și în 4 ghiozdane caietele și manualele copiilor. Le-am pus fiecăruia câte un ghiozdan în spate, băieților le-am dat câte un sac, iar eu am luat 2 saci. Fata avea doar 6 anișori, văzuse totul, dar nu înțelegea unde plecăm. Să trăim, i-am spus.
Ionuț Morariu
Asupra lui, la morgă, s-au găsit doar o oglindă și o fotografie în care cu greu se mai întrezărea un chip feminin. Exorcistul de serviciu, chemat în grabă să alunge duhurile care se încuibează-n cadavrele celor fără nume, a trudit toată noaptea. Degeaba. Răul fusese făcut, portalul deschis. Din sacul amintirilor răposatului au prins a se întrupa cele mai cumplite coșmaruri. Apoi frica oamenilor a născut monștri. Epidemia s-a încheiat abia când în oraș a sosit autorul tratatului despre corporalitatea fantomelor.
Sonia Ungureanu
De la o vreme, Lisandra lui Tănțău purta mereu în spate un sac de iută plin pe jumătate, legat c-o bucată de sârmă. Un' te duci, fă? Uite să mă uit pă la porumb și să arunc găina asta moartă la râpă, că nu mai are cine, răspundea Lisandra arătând spre sac. Apoi ofta și-și făcea cruce. Lasă, dodă, c-ai scăpat de bătaie, o căinau muierile. Bine c-a plecat, de nu s-ar mai întoarce. Așa l-a dus Lisandra pe Tănțău împrejurul satului, os cu os. Taman când chestorul a strigat la ea la poartă, a împins și Lisandra scaunul.
