După atâta post, de nevoie, trupul i se subțiase până la piele, lăsând un înveliș zbârcit peste oasele ascuțite. Haina roșie, primită odinioară când îl întruchipa pe Moș Crăciun la Macy's, îi atârna largă, strânsă cu un fular trecut prin găici. Barba albă îi cădea pe piept, iar sacul, plin cu ziare mototolite, îl purta ca pe o povară. Mergea agale printre trecătorii grăbiți. Cei care îl recunoșteau, îi lăsau câțiva bănuți. Ceilalți treceau nepăsători. Doar ochii micilor cerșetori sclipeau, urmărindu-l cu speranță.
Carmen-Ecaterina Ciobâcă
le-am coborât din pod. Erau acolo cărți cu pagini îngălbenite, un pick-up a cărui muzică îmi inunda cândva camera de zi, un aparat de radio cu clape la care ascultam Europa liberă, paltoane roase de molii, instalații de pom cu beculețe arse, piese de la televizorul Diamant, o valiză de mușama maro, casete cu banda sărită. O viață de om. Uram ideea ca altcineva, după mine, să le arunce de-a valma. În ultima cutie am găsit săndăluțele roz purtate de Cati la trei ani, în față la Unirea. Le-am sărutat și am plâns.
Elena Fermuș
Se-ntâmpla-n ziua de Crăciun. Mă, ce să fac eu, ce să fac? Hai să mă duc naibii un pic pe la Paris, mi-am zis așa, în doi peri. M-am gătit la patru ace. Paltonu' ăl bun, guler de vulpe, băscuță, cizme cu toc. Ca o lady. Dar de departe, elementul surpriză al ținutei a fost geanta. Roșie ca focul. Și ce crezi? A dracu' lume-n Paris. Numa' ce-aud o babă, cu ochii la geanta mea: o, quel joli sac. Mă mamaie, mă, i-am zis și eu, pe cine faci mata' țărancă? Păi eu veneam cu sacu' la Paris? Cu sacu' se merge la prune, bre.
