Atât sac putut. Ce? A zis putut? Râseră amândoi. Cred că a zis s-a. Ce sac? Gata, au hotărât? Taci femeie, nu aud. Acu' zic cine vine. La pensie să luăm baterii la telecomandă. Și ce tăiem? Porcul. Râseră și se încruntară înapoi cu ochii în televizor. Vrei cozonac? Da, dar nu avem. E tăiat de când a trebuit să schimbăm robinetu'. Lasă că avem sarmale. Râseră. Pe alea le-am tăiat când a trebuit să mergem la doctor pentru rețetă. Taci. Zice ceva important. Aoleo. Ne taie tot. Femeie, sacu' are fund. Ce sac? Ce fund?
Titela Durnea
A ajuns târziu. I-a lăsat voit ultimii. Clădirea se întindea, albă, de-a lungul lizierei. Străjuită de patru turle, promitea un basm. Un basm în care prințesele n-aveau păr bălai. Simți acut apăsarea în piept. Nu conta. Intră ușor. Pereții îl întâmpinară plini de povești și zâmbete. Bradul, imens, era doldora de pachete. Trebuie să fi fost tare greu sacul moșului. Al lui era ușor, ca fulgul ce se zbătea să se prindă de grindă. Suflă ușor peste prinți și prințese. În acel an, un spital avea rata de vindecare 100%.
Alina Ilie
Cu sacul tras până la brâu, Măriuca privea către marele câștig, vițelușa cu margarete la urechi. Țopăia ca un pui de iepure de câmp către mama lui, dar Ilinca popii tot era în fața ei. Popa avea multe vaci și viței, ea îngrijea de frățiori și de patru găini. La cursa nebună, sătenii își încurajau frenetic preferatele, nimeni nu striga Maria. Strânse sacul sub piept și, cu ultime forțe nebănuite, depăși moțata. Din urmă auzi sărăntoaco. Oamenii amenințau cu pumnii spre cer. Ea își îmbrățișă premiul binecuvântare.
