An de an, în seara de ajun, tata se furișa din casă, în timp ce noi o ajutam pe mama să pună stafide pe brazii de turtă dulce și nicio clipă nu l-am bănuit c-ar avea vreo legătură cu pocnetele de bici de afară, ce stârneau în noi, copiii, o neliniște dulce, ca o teamă îndelung pândită, pe care tata o asmuțea delicat din prag: ați auzit și voi? Nimic mai mult nu trebuia ca tustrei pruncii să uităm de turta dulce și să ne repezim buluc afară. Moșu era mereu grăbit și ne lăsa doar sacul, pe zăpadă.
Cecilia Fofiu
Orbecăiește-n gaura cheii și intră-n căsuța umbrită de draperii. Lucrurile par să surâdă revederii după atâta amar de vreme. Privește roată și așază pe rând pe tăblia mesei, tabloul de mireasă, pristolnicul de lemn sfințit, o iconiță și poza-nrămată cu copiii. Scoate din dulap un sac de iută, nou-nouț, așază cu grijă lucrurile și pleacă, să nu o coste prea mult taxiul. E mulțumită, s-a obișnuit la azil, iar băieții ei au de-acum bani berechet. Unde mai pui că după dărâmare vor zidi peste viața ei locuințe noi.
Monica Ciurea
Primul Crăciun a fost cu gâlci motâlci pe care le descânta Gaia cu ducă-se-pe-pustie, unde cucoș nu cântă, unde fată frumoasă nu se avântă. Tot ea mi-a zis povestea cu prințesa deocheată, care-a primit un sac: ia-ți ce ți-e drag și pleacă. Pesemne tati nu știa povestea că n-a vrut să mă pună-n sacul lui. Și-a pus doar mâinile în buzunare și s-a dus. Pe mami am putut s-o scot eu singură din cadă. Doar ea-mi mai rămăsese dragă, dar Gaia a băgat-o într-o cutie și a trimis-o pe pustie. De dorul lor aștept cu sacul gol.
