Era aproape miezul nopții. Toată lumea dormea. Mergea în vârful degetelor. Puse într-o farfurie fursecuri, umplu cu lapte un pahar și le așeză la geam. Trase fotoliul aproape de foc și se așeză hotărâtă să îl aștepte pe Moș. Adormi. Dimineață văzu farfuria goală. Și paharul. Primise și păpușa dorită. Nu asta am vrut, își spuse, mergând spre bucătărie. Făcu alte prăjituri. Le puse într-o cutie alături de sticla cu lapte. Scrise pe ea, cu litere mari de clasa întâi, PENTRU TATA ÎN AFGANISTAN. O duse la cutia poștală.
Daniela G. Pătrașcu
Obișnuită de la prima naștere, când am intrat în travaliu, n-am pus mâna pe telefon, că n-aveam de ce. Am schimbat așternutul, am dat drumul la mașina de spălat și mi-am făcut bagajele. Două prosoape, două cămăși de noapte, periuță, pastă, papuci și tot ce-mi mai trebuia. Am făcut pauză să trag aer în piept și să mă lase durerea, m-am uitat la ceas, apoi am pornit din nou aspiratorul. La Polizu, din salvare m-au pus pe scaun și au început să alerge cu mine strigând: expuuulzieeee. De parcă în lift nu s-ar naște oameni.
Caterina Tudorache
Pinguina flueră lung. Alo, domnu' cămil. Ne uităm și noi stânga, dreapta. Ne asigurăm că nu trece nimeni. Cămilul se uită spre chestia aia mică, neagră și cu pliscu' mare. Tu cine mai ești? Sunt agent de ordine, disciplină și bune practici. Ce? Un crocodil veni lângă cei doi. Ce se dă aicea bun? Pinguina se uită la el cu indignare. Deci cine vrea să treacă, se uită stânga, dreapta. Verifică să nu treacă nimeni. Crocodilul înhăță pinguina, apoi zebra și plecă molfăind. Cămilul oftă. Acu' când știu că pot să traversez?
