Cu câteva ore înainte de miezul nopții, bărbatul s-a pus pe băut. Apoi au început să-i apară prietenii. A râs cu mr. Bean, a dansat cu Angelina Jolie, s-a fugărit prin casă cu Tom și Jerry, a împușcat niște petarde cu Bruce Willis, a zburat un pic printre artificii cu Superman. Dimineață s-a trezit singur, printre sticle goale. Îi sună telefonul: La mulți aaani. Ai auzit bubuiturile? Nu, nu am fost singur. Am avut casa plină de prieteni. A fost și Maria. Da, ne-am împăcat. A fost minunat. La mulți ani, mama.
Florentina Ghițescu
Nu-ți fie teamă, puiule. Nu o să pățești nimic. Mă ai pe mine. Acum avea 14 ani, era bătrân și îl dureau oasele. Nu mai sărea ca alte dăți pe mobilă să fie cât mai sus. Acum se mulțumea să se întindă la picioarele ei. Când începeau să se audă bubuiturile care îi vibrau inima mică se străduia să se urce în brațele ei, să-și amintească de mama lui, nu-ți fie teamă, puiule. Nu o să pățești nimic. Mă ai pe mine. Și adormea legănat de brațe puternice care nu se mai temeau de pocnete. Mă ai pe mine.
Mona Zelenco
se aud dar nu se disting prin stratul gros de ceață. Este ora 12. În jurul meu, mii de oameni mimând fericirea, tot atâtea dorințe, speranțe și iubiri, mii de măști ce pășesc prin viața cu pași mărunți și așteptări prea mari. Priviri flămânde în căutarea unei luminițe efemere, a zgomotului ce le acoperă vidul sufletesc și apartenența la o mulțime pentru a uita de singurătate. Nu pot să nu mă întreb, câte iubiri, câte vise și câte vieți va spulbera 2025. Ieri, m-am simțit ca măgarul în ceață, ca boul la poarta noului an. LMA.
