Când ne-au demolat din Tei, nouă ne-au dat repartiție în bloc cu 4 etaje, iar nașilor mei, care locuiau exact lângă noi, le-au dat vizavi de spitalul 23 August, în Pantelimon, la etajul 8. Vara nașu-mi cumpăra baloane și eu, copil rău, le dădeam drumul să zboare. Nașul îmi cumpăra altul. De revelion ieșeam pe balcon și așteptam până când artificiile ardeau jumătate apoi le aruncam cât puteam de departe. Râul de artificii curgea de la fiecare balcon. Ne îmbrățișam, îi sorcoveam și ne uram fără petarde și pocnitori.
Toni Mirică
Cred că artificiile sunt ca oamenii. Frumoase, însă imprevizibile. Dacă nu le dai spațiu, pot deveni periculoase. Când controlezi prea mult pe cineva sau încerci să-i fii mereu aproape fără să-i lași loc să respire, devine ca o petardă aprinsă prea aproape. Explodează și rănește tot ce e în jur. E nevoie de echilibru. De întuneric pentru contrast, de foc pentru a le trezi strălucirea. Alege cu grijă ce trezești. Uneori, focul aduce umbre pe care nu le vrei aproape. Nu știi ce e dincolo de liniște.
Dorin Vasile
După o misiune orbitală prelungită din cauza unor defecțiuni, doi cosmonauți ai unei țări vecine și prietene aterizează forțat într-o zonă muntoasă. Au pierdut de mult timp legătura radio, poate că aviația a început căutarea. Se întunecă și temperatura scade cu mult sub zero grade. Parcă se aude un zgomot de motor. Cu speranță, unul dintre ei lansează singurul cartuș de semnalizare. Îi răspund zeci de lumini multicolore ce desenează frumos pe cer mesajul de rămas bun vechiului an. În depărtare, lumea sărbătorește.
