Era în piața San Marco. Un difuzor transmitea un vals chinuit și-a auzit, un vâjăit, și-a văzut un fulger uriaș de lumină albă, orbitoare, urmat la scurt timp de un BOOM zguduitor. Din noapte coborau în cascadă lumini mici, multicolore. Când din pământ, flacări au țâșnit, pocnind, mirosind a pucioasă, a fugit. Cu dreapta arsă, cu stânga a vâslit prin mări uleioase. Abia după centura de gunoi, din spațiu, îngerul s-a oprit. Fuck You People, aveți nevoie de ajutor. Și s-a înălțat, sus, cel mai sus, să-l ceară.
David Brescan
Ne pregăteam de revelion toți patru verii în casa celui mai mare, ai cărui părinți sărbătoreau la un restaurant de fițe. Sarmale avem? Avem o oală plină. Salată boeuf? Două platouri. Tobă? Este. Caltaboși? Cârnați? Este. Friptură? E-n cuptor. Aveți grijă să nu se ardă. De băut? Bere, vin, țuică, două sticle de whisky. Țigări? Un carton jumate. Artificii? De toate felurile, luate la ofertă de la Lidl. Petarde? Patru cutii. Pocnitori? Or să apară pe la nouă. Ia-le niște Fanta, nu vrem să le-mbătăm din prima.
Ana-Maria Butuza
Căscam ochii prin vitrine, ca de ultimă zi din an, când se apropie un tip dubios. Își deschide haina încet, cât să văd ce ascunde. Pocnitori și petarde, zece la o sută de lei, șoptește. O sută, întreb consternată. Da, duduie, că primarul nu mai face artificii în piață. Așa, îți faci matale acasă, să alungi spiritele rele și să ai noroc. Ce zici, iei? Nu iau, omule, vezi-ți de treabă. Păi da, te zgârcești la câțiva leuți. Din cauza unora ca tine se duc toate de râpă în țara asta, falimentați afacerile de sezon. Huo.
