Andrei privea uluit la trupul neînsuflețit al domnului Lăzărescu. A înțeles destul de repede că pantofii lucioși și papionul au legătură cu mulțimea strânsă în jurul sicriului, pesemne era o zi deosebită, dar bănuții așezați pe ochii defunctului îi trezeau curiozitatea. Oricât ar fi căutat o explicație, căpșorul lui de cinci anișori nu avea nici cea mai vagă idee. Bunicule, de ce are ochii acoperiți? Nepoate, chiar și mort, mai ai o plată de făcut. De ce crezi că până la Dumnezeu te mănâncă sfinții?
Octavia Buhociu
Domnișoară, dansați cu mine? Tocmai am terminat cu Mitică, m-a călcat pe pantofii cei noi și mai și mirosea amestecat a transpirație și a țuică. Te rog, hai să-ncercăm altceva și altfel, apropie-te mai mult de mine, puțin curaj, pune-ți capul pe umărul meu, închidem amândoi ochii, te conduc eu, lasă-te în brațele mele - ce frumos miroși -, toată noaptea e a noastră pe slow-ul din boxe, cu tine e minunat. Timpul de-ar sta pe loc așa ca acum pentru restul vieții. Se poate: eu sunt Petru de la ușa barului Paradis.
Teodora Ștefănescu
Când ea s-a dus, a făcut o cădere. Întâi psihică. Apoi a căzut în darul beției. Ăsta da, dar. Să tot cazi în el. După câte-o seară de-aia, cu pupat străini și venit cu șlițul anapoda de după colțul crâșmei, mărturisea: Să mă fi luat pe mine, nu pe ea. Și la așa durere mare, popa-i ierta păcatele și-i dădea linguriță cu sângele Domnului, Ottonel curat, că și popa. Eh, dar seara, după ce bâjbâia să afle cheia potrivită, să o vâre în broască, să arunce ghetele din picioare, căzut în pat, era raiul pe pământ.
