Am descoperit secretul nemuririi: lasă pe mâine ce-ar fi trebuit să faci ieri. Prima dată a fost la trei ani. Tetanos. M-a întâmpinat un bărbos: ce-ai pățit, puștiule? Buba la picior. Știi să numeri? Știu. Pân' la cât? Pân' la 10. Nu-i destul. Ne vedem când vei ști până la miliard. A doua oară, a fost scarlatină, pe la șaișpe. Iar tu? Ai iubit femei? Da. Pe toate? Nu chiar, mi-au mai rămas câteva. Întoarce-te și iubește-le. Azi noapte, în somn: ți-ai isprăvit treburile, Grigore? Mi-am. N-aș zice. Ai făcut pălinca?
Nicolae Popescu
Sfântu' Petru îi scanează inima lui Pricop. Așa, patruzeci și cinci la sută Vera, nevasta, treizeci și cinci la sută Gilda, vecina, și douăzeci la sute altele. Aha, au fost și altele. Pric transpiră, Sfântu' Petru mustăcește: domnule Pricop, e bine până aici, inima bate mai mult pentru nevastă. Te înscrii în condițiile de acceptare în Rai. La limită. Pric răsuflă ușurat, ridică valiza: gata cu verificarea, pot intra? Sfântu Petru' schimbă setările scanerului: încă nu, trebuie să verific și procentele de sub curea.
Monica Aldea
Casa se îngrămădise tupilată la pământ. Închisese în ea povești de viață, ostoise doruri și încremenise suferinți. Din zidurile crăpate, rodise mușchi nou peste amintiri vechi. Codrina lăsă jos trollerul plin de etichetele unor depărtate lumi. Înainte de a încheia vânzarea, s-o mai cufunda o dată în trecut. Se văzu pe prispă, prinzând din mâinile bunicii cafeaua cu caimac. Stâmpără-te, copilă, s-o zguduit pământul de alergătură, o mustra buna, râzând. Împinse porțile și păși în Raiul copilăriei.
