După o operațiune prea riscantă, m-am trezit față în față cu Petre, care îmi explica din ușă că nu pot intra la el pentru că am fost ofițer de intelligence și nu prezint încredere. Dar mi-am apărat țara, chiar cu prețul vieții, așa cum am jurat. Da, dar voi trageți cu urechea, organizați diversiuni, cine știe ce pățim pe-aici. Jos, la Aghiuță e locul tău. Deodată se deschide ușa și înaripatul strigă: Șefu' a sunat Vladimir și zicea că ajunge imediat aici. Pregătesc Vila Eternității din Poieniță?
Arthur Ianoși
E momentul ăla al zilei când îmi iese fum din coșul pieptului. Oftez pe interior ca un tren obosit care patinează pe șine într-un tunel zidit la ambele capete. Îmi trag pe mine hanoracul negru cu glugă, verific dacă am tot ce-mi trebuie în ghiozdan, ies din hotel și mă pierd ca o fantomă printre turiștii care împânzesc esplanada din fața Kotel-ului. Scot o bucățică de hârtie din zid și i-o dau copilului de lângă mine. Du-o la Muntele Măslinilor. Iau un spray din ghiozdan și desenez un cerc pe piatră. Trec prin zid.
Fabiola Stoi
Era dimineața în ajun de Bobotează și gerul mușca aprig pe atunci. Veneam de la un chef și, ca să scurtez drumul spre casă, am luat-o de-a dreptul peste Dealul Mitropoliei. Acolo sus, în spatele bisericii, o femeie zgribulită stătea ca o cloșcă pe un sac. Aveți niște mănuși, sărumâna? îmi strigă din spate. Am scos mănușile, metroul nu era prea departe, și i le-am întins. Se lăsă cu ele în jos, a metanie, și zise cu o bucurie neașteptată: O să le găsești la poarta Raiului. Până la metrou am plâns cât o Dâmboviță.
