Sărise de optzeci când trecuse dincolo. O vreme, umblase cu sfială prin grădină, apoi se apucase de treabă: plivea, grijea răsaduri, copilea vița și mângâia cu privirea toate florile Domnului, umblătoare sau nu. Era scumpă la vorbă, dar le zâmbea tuturor celor ce-i ieșeau în cale. Trecuse mai bine de jumătate de veac și ea tot tânără și în putere era. Într-o zi, Petru se trezi cu ea în poartă. Ce-i Mărie cu tine; vrei să pleci de la noi? Ba nu, sfinte, doar ies o țâră și mă-ntorc; m-au chemat de la primărie să votez.
Dan Banu
Agapia coborî două furci de fân vacii, aruncă porcilor o găleată de mere, răspândi o poală de boabe găinilor, apoi intră în casă. Ăl bătrân se dusese de-o vreme și simțea că nici ea n-o să mai rămâie. Popa Pricopie spusese că în Cartea Sfântă e drumul spre Rai. Dar geaba aduna ochelarii peste ochii cețoși și risipea filele, că nu i se arăta nici drumul, nici poarta. Se aplecă și împinse ca în fiecare zi un boț de brânză lui Moț, șoricelul. Și tare se miră să-l afle pe Sf. Petru în poarta din zid.
George Dometi
Va fi îngropată peste două zile. Mormântul ei se va ridica în mijlocul cimitirului, o piatră printre pietre, ocupând sub cer doar locul unui mormânt. Iar eu am să rămân pe lespezi, udându-le. Voi ști că nu-i ea în groapă, acolo va fi culcat trupul unei femei bătrâne, cu inima plină de amărăciune; în schimb cea cu zâmbetele, speranțele, îmbrățișările ei va rămâne-n picioare pe marginea trecutului meu. Va fi primită în împărăția Lui pe ușa principală, fiindcă a făcut din mine un om printre oameni.
