De la o vreme, lumina nu se mai aprinde când intru în casă. Am un bec cu senzori care se declanșa automat. La fel se întâmplă și în bucătărie. Ieri am bâjbâit cu mâinile prin aer ca să-mi detecteze mișcarea. Cel montat în curte are aceeași soartă. Doar când picăturile de ploaie zburate de vânt îl ating, lumina rece descoperă o cruce năpădită de buruieni, iar Rocky, rottweilerul vecinului, latră la mine. Nu mai lătra, nu e nimeni aici, aud, deși sunt în bătaia luminii și îi văd.
Monica Bologa
Pun în coș un vin apoi mă îndrept spre casă. Casierița îmi spune zâmbind: Ce ochi frumoși aveți. Ies din magazin fără să ating pământul, plutesc spre casă, dau drumul la muzică, deschid ferestrele, spăl maldărul de vase, șterg praful, arunc sticlele goale, și cele pline, fac duș, mă uit în oglindă, sunt bine, sunt bine. Azi intru iar în magazin, cumpăr pufuleți, stau la coadă, în fața mea e un tip, tipul plătește, casierița îi spune zâmbind: Ce ochi frumoși aveți. Calc pământul spre casă și închid ferestrele.
George Dometi
după ce m-a înecat. Am să iau 2 cepe, medii ca mărime, am să le toc mărunt, apoi voi aplica același tratament morcovului, țelinei, rădăcinii de păstârnac și ardeiului. Într-o oală de fontă le voi pune alături de 2 linguri de untură de porc. Le călesc bine, apoi te voi tranșa și am să pun apă cât să te acopere. Asta i-a mai zis Jeffrey Dahmer capului meu decapitat, ce-l fixă cu privirea crucișă de pe blatul de lemn al bucătăriei, în timp ce sufletul meu cobora prin masă, podea, pământ până acasă.
