Eram cel mai harnic project manager. Cel mai agil lucrător de multinațională. Rezolvam toate taskurile. Procrastinare? Ce e aia? Îmi frecam mâinile satisfăcut de câte ori primeam un email monosilabic pe care eu și doar eu îl puteam descifra. Nimic nu mă oprea spre ascensiunea binemeritată. Până într-o zi, când cu degetul mijlociu de la mâna stângă mi-am lărgit cravata care mă sufoca. Degetele de la mâna dreapta îmi scriau deja demisia. Am împins cu creștetul ușile batante și am inspirat traficul și viața.
Iunia Augustin
Printre păpurișuri arse de soare, cu stârci la picioare și lișițe blagoslovind apa în lung și în lat, se ițea bordeiul lacustru, cu ochiuri mici de geam pe care se picta cerul la amiază, și nu știai, văzând-ul, dacă plutește sau se leagănă pe brațele amurgului. Te trezea din șovăială bătrânul Igor, ivindu-se în prispă ca o veșnicie. Și-atunci poveștile curgeau lanț. Păreau că ies din ape lumi ce profanau și babilonizau sacralitatea liniștii. Le sucea din vorbe, încât tăcerea lui te recompunea într-o altă ființă.
Marian Bircea
Părul stă cum vrea el, cămașa albă încheiată imaculat peste inimă, gulerul răzvrătit să accepte conviețuirea cu cravata, nodul sub gât, apoi pantalonii noi la dungă, mânuiți cu stângăcie și teamă să nu îi șifonez, cureaua din găici îmi îmbrățișează nemilos talia, caut gaura perfect adaptată, picioarele alunecă în pantofii lustruiți oglindă și mă obligă să fiu umil când înnod șireturile, haina îmbrăcată cu satisfacție nedisimulată, batista în buzunar, garoafa la butonieră. Nu e cine știe ce, dar e primul meu costum.
