La nici un an de la nuntă, Elodia era tot mai nefericită. Soțul ei devenise o brută, îi căra pumni în figură cu nemiluita. Femeia își masca vânătăile cu fond de ten, când ieșea la piață. Într-o zi a dispărut. A căutat-o bărba'-su peste tot. În pat, sub pat, sub gresia din baie, în beci la mă-sa, în codrii de aramă. Numa'-n Japonia nu i-a dat prin cap să cate. Acolo s-a ascuns rănita. Ani buni de arte marțiale, apoi s-a-ntors. Ca nouă; alt om. Bașca centura neagră la karate. Pregătitu-ți-ai fondul de ten, bărbățele?
Titela Durnea
Se crăpa de ziuă deja. Dădu jos ștergarul de pe geam. Ochii stinși scăpărară când Voicu începu a pendula coada. Se urni cu greu. Îi încălzi supa de oase. Mai băgă pe foc. Apoi s-așeză pe scaun. Mâna dreaptă îi tremura mai puțin de ieri. Luă albumul de pe laviță. Povesti vreo juma' de oră cu fetele și nepoții. Îl privi pe bărbatu-su cum ședea țanțoș, pe perete, cu mâna-n șold. Nimic nu mai e la fel, Ilarioane. Da' musai să mă mai rabde-o țâră pământu ăsta. Că sâmbătă vine Marta. Aduce și copiii.
Gheorghiță Mircea
Rezemam gardu, trăgeam un cui la crucea lui Tase Spânzuratu. Nu a avut cruce, i-a pus mă-sa, săraca. Trag din joint, marfă. Arunc privirea dincolo, popa Agheasmie lângă un copârșeu, cânta mortului. Cântă-i popă, poate se scoală și îți lipește suta pe frunte. Mă uit bine, eu în sicriu. Drace, dintr-odată văd cerul cum se închide cu un capac. Bă, popo, stai. Oamenii văzură parcă un fum ieșind din sicriu, dar au zis că e sufletul. Plecând acasă îl găsiră pe Fane-Cui țeapăn, rezemat de gard cu o țigară lipită de buză.
