Toate femeile sunt dezbrăcate azi. Sau poartă pantaloni. Totul e pe dos, gândi el, frunzărind albumul foto. Ceva s-a pierdut. Misterul. Emoția anticipării. Frumusețea doar sugerată e înlocuită acum de expunerea gratuită. Lumea asta e pierdută, oftă el. Ah, Mirela. Scoase poza și o privi lung zâmbind. Piciorul era frumos așezat pe un piedestal negru. O brățară de mărgele galben-violete se asorta cu culorile membrului amputat plin de zgârieturi. Drăguța de tine. Două ore te-am alergat prin pădure.
Sorin Rizeanu
Sayonara, voiam să-l iau încetișor de mână și să-i zic. Poate să-l și sărut pe obraz. Sayonara mie mi se pare cel mai frumos fel de a spune la revedere, în japoneză înseamnă dacă așa trebuie să fie. Auf widersehen sau au revoir sugerează o reîntâlnire, englezescul goodbye, care vine de la d-zeu e cu tine, nu e ce-i doresc acum. Sayonara e doar o acceptare a sorții, a inevitabilității. El mă privi un pic absent, ca pe un obiect gol la mijloc. Hai, dăi drumu' la mă-ta, ciocu' mic și pașii mari, îmi zise strepezit.
Cristina Daniela Dumitru-Pascal
Apăruse în cartier deodată. Trecea pe lângă toți cu o figură neutră. De aici până la bârfă a fost ușor, ba că e părăsită, ba e fată bătrână, ba e una de-alea, n-o vezi cum arată. Asta până când a fost văzută urcând dealul abrupt din afara orașului. Aproape în fiecare zi o făcea. Vrea să se mențină, uite ce picioare are. E, pe naiba, se vede cu vreun drăguț. Și s-au hotărât să o urmărească. Ajunși sus, transpirați, vlăguiți, au dat peste un mormânt. Curiozitatea obosește rău, nu-i așa, o auziră în spatele lor.
