Evenimentul, ca legumă

Miezul evenimentelor arată el ca un miez de ceapă sau ca un sîmbure de prună? Nicolae Manolescu punea cîndva o întrebare asemănătoare, în legătură cu opera literară. Decojeşti, pînă nu rămîne nimic? Sau dai la o parte învelişul şi ajungi la partea tare a mesajului? Depinde de îndemînare. Televiziunile de ştiri operează cepe în jurnal şi prune în talk show. Informaţiile sînt desprinse foiţă după foiţă şi înşirate de la un jurnal la altul, puse sub lupă şi întoarse cu gravitate pe toate feţele. Să luăm, de pildă, prăbuşirea unui avion utilitar în munţi. Livrată de un post de ştiri cu toate amănuntele, unele retuşate, în regim de umor negru. Una dintre victime, bărbat, a fost luată drept femeie, pentru că avea părul prins în coadă. Date tehnice, litere, cifre, hărţi, experţi, martori, pete de sînge, bucăţi de tablă îndoită. Un adevărat serial dezlînat, repetat şi adăugit din oră în oră, din minut în minut. Ştirea a devenit documentar, documentarul - docu-dramă, docu-drama - serial dramatic. E o perseverenţă mioapă, în avalanşa de informaţii pe marginea unui fapt divers. Ştiriştii nu văd mai mult din realitate decît publicul lor. Sapă sub ochii telespectatorilor. Ştirea nu mai pune ordine în lume, ci pune în lumină dezordinea ei. Şi atunci care-i diferenţa între a te uita pe geam şi a te uita la televizor? Diferenţa e că la TV poţi vedea accidentul de o mie şi una de ori, reluat, mărit, dezagregat în detalii, pînă nu se mai înţelege nimic din el.

Timpul e sfărîmat şi mărunţit, foiţă cu foiţă, accidentul e divizat în zeci de accidente mai mici, şi mai mici, şi mai mici. Momentul fatal devine fatalitate eternă. Mişcarea intră în durata statică a morţii. Vidul, adică absenţa sensului, se insinuează triumfător de sub foile cepei. Nu se mai poate vorbi despre interesul publicului, ci despre fascinaţia lui morbidă pentru ştirile despre nimic. Noroc cu analiştii, care extrag sîmburele de adevăr din fructul faptic. Ce trebuie să învăţăm din acest accident? Că se întîmplă şi accidente. Logic. Dacă există o semnificaţie a unui astfel de eveniment, e una de ordin poetic. Exact ca la opera literară, mesajul ştirii e ceapa însăşi, leguma în sine, ca să zicem aşa. Ştirea cu avionul a avut un follow-up cel puţin metaforic. Desprins parcă din Scaunele lui Ionesco. Din cabina pilotului se auzea un ton continuu de bruiaj. "Sînt detectoarele de metal?", s-a întrebat din studio. Nu, avionul fusese programat să emită un semnal sonor după prăbuşire, un soi de tînguire mecanică, pentru a fi mai uşor de găsit. Ceea ce părea zgomot era, de fapt, informaţie. Bruiajul era mesajul.