Din zbor a simțit mirosul de hoit. S-a apropiat. Și-a înfipt ciocul într-un ochi, ca într-un gălbenuș bine făcut. Trecu la creier. Se opri. Inima îi bătea rapid. Pielea o înțepa. Începu să își smulgă penele. Din plisc curgea o salivă verzuie. Sau sânge? Încercă să se înalțe. Ghearele se desprindeau singure și cădeau. Una câte una. Durerea era insuportabilă. I se făcu greață și gura se umplu cu ceva vâscos. Bălos. Nu mai avea aer. Intră în picaj. Se izbi de pământ. A murit? E bine. Nu mai visează. A trecut de sevraj.
Iulia Vucmanovici
Eram un tacâm amărât, când am aterizat în oala cu zeamă socialistă, rugându-mă fierbinte mai marilor mei înaripați, să mă primească printre îngeri. Nici nu s-au uitat la așa zgârci. M-am pomenit iar pe pământ. De încă opt ori. Ba cuc în ceas, ba pasăre-fluier, la bâlci, ba guguștiuc. De data asta, am nimerit bine. M-au distribuit la Hollywood, să bat cu clonțul în geamul unei cabine telefonice. Doar atât am auzit: cut. Apoi, m-am trezit în ciorbă, la Buftea. Mă ducea unul cu lingura la gură, un polițist adjectiv.
Caterina Tudorache
Deci cum să îți spun. Nu știu exact ce eram, dar auzeam fâl fâl. Fâl fâl. Gândeam eu așa, în vis. Oi fi vreo pasăre ceva. Eu pasăre, care nu mănânc pui nici mort? Prostule, pasăre e și gâsca sau curcanu'. Alea nu e pui, că e grase. Cine e bă gras. Nu ai văzut curcanii lu' Nae. Slabi și proști, ca el. Da, dar curcanii e grași de obicei. Ca Titi, polițaiu'. Ăla tare iubește puicuțele. Râseră amândoi și ciocniră încă un rând. Deci ce ziceam? De Titi. Așa. Ce? Ce ce? Ce ziceam bă de Titi. Care? Polițaiu'. Ceva cu fâl.
