S-a trezit cu senzația că mai e cineva cu ea în cameră. Și-a tras cearceaful peste cap, să-și facă curaj. Îi auzea răsuflarea. Din ce în ce mai aproape. I-a simțit mirosul de tabac ieftin, atât de aproape era. După care s-a îndepărtat de ea, până ce aproape a dispărut. Când și-a făcut curaj, și-a tras cearceaful de pe ea, s-a ridicat din pat și s-a apropiat de el. Când a ajuns la mai puțin de un braț distanță de el, l-a apăsat pe nasul roșu, mare, iar el a început să cânte și să zburde, ca la circ.
Lucian Pătru
Doi, doi zece. Alo, Pământul, mă auziți? Aici Japița Vărgată. Erika, Erika. În timp ce făceam treabă în afara modulului, cum ce treabă? treaba mică, am descoperit urme de moarte pe planeta asta, țipă în receptor cosmonautul șef, ținând în mănușile-i cauciucate un vârf ruginit de coasă. Nu prea avem vizibilitate, e o ceață de n-o poți tăia nici cu sabia, posibil să întârziem. Noroc că avem pufarine berechet pentru drumul de întoarcere dar ne trebuie. Și auzi cum fisa căzu în aparat, apoi tonul, un Coco Jambo solemn.
Yuka Brevi
Gândind la ce se-ntâmplă în lume, la războaie, molime și poluare, fără să vreau, am savurat întreaga cratiță de fasole cu cârnați. Fiind un tip fin, mă prefac că adorm pe canapeaua îngustă, în sufragerie. Somnul nu întârzie s-apară și, singur, în aceste condiții vitrege, fără pătura care se făcuse armonică pe podea, visez că mă aflu, alături de mulți alți compatrioți, într-o cameră strâmtă. N-avem aer, se aud bombardamente și simțim un miros toxic. Văd un buton roșu, sub care scrie EXIT. Apăs disperat. Era defect.
