Ușa izbi peretele dintr-o mișcare entuziastă, bine cunoscută. Glasul umplu holul, apoi răsună în toată casa. Nevastă, stinge ciorba, dă copilu pă off, ia-ți tăngile elea mov și uită dă suten că n-am timp de despachetat. Ce-ai mă, luași primă? Sau deteră ăia gol? Nici, nimic, doar atenție și acțiune că e Gicu la butoane și le-a venit și lor vremea dă mozol. Păi și p'ăla de jos? Ăla nu, azi nu explodăm pasiunea, doar dezamorsăm nițel, cât să fie iar comestibil jnițălu' ăla de-mi pui tu la pachet.
Anca Chimoiu
Mereu i-au plăcut trebușoarele roșii. De aia se bucura ca o prostuță când mămica o trimitea cu merinde la bunicuța. Își punea pantofiorii roșii, deloc potriviți pentru drumul prin pădure, lua scufița și pleca voioasă. Uneori se oprea și culegea floricele roșii. Sau mai întârzia căscând gurița la fluturași, dar nu prea mult. Bunicuța o aștepta cu drag și cu telecomanda în mână. Scufița Roșie punea coșulețul pe masă, apăsa butonașul roșu și căsuța se umplea de plânsetele sclavei Isaura: que pasa, mi amor, que pasa?
Cristina Daniela Dumitru-Pascal
Mereu mă jucam cu fetița de la parter. Avea doi năsturei roșii în obraji care o făceau delicioasă. Ceilalți erau răi, îi spuneau că e urâtă și o îndepărtau. Venea la mine plângând, o îmbrățișam și îi trecea. Într-o zi a pierdut un nasture. Știi, mi-a spus, șoptit, când ai mei se certau eu îmi puneam degetele pe față, ei mă pupau și se împăcau. Dar, acum, tata a plecat. Mi-a luat bumbul. Pentru el eram frumoasă. Ochii i s-au umplut de lacrimi. Am sărutat-o pe obraz. Și pentru mine, am răspuns. Și de 50 de ani așa e.
